n-ai suporta să fii fericit în fiecare zi

Fericirea de care avem nevoie este total diferită de cea pe care o căutam, de aici sursa noastră de nefericire zilnică (pe care încercăm s-o mascăm cu orice găsim la îndemână). Totuși poetul își îmbrățișează viața așa cum e, cu bune cu rele, uneori cele rele îi devin pâinea cea de toate zilele, inspirație și nebunie. Am învățat să mă bucur din lucruri mici, frumoase și efemere, să nu cer soarelui mai multă lumină sau ploii mai multă apă, când ceva bun vine din plin îmi fac merinde mentală pentru vremuri grele, de lipsuri și îndurări.

Cuvintele tale sunt efectiv rupte din tine, dai totul, în fiecare poem.
Ai întreaga mea admirație (de când am venit pe agonia, aproape 13 ani, te citesc constant). Practic am crescut cu poemele tale, mulțumesc pentru fiecare cuvânt, sfat, încurajare. După 13 ani de citit Leonard Ancuța, pot spune cu mâna pe inimă că tu nu doar scrii poezie, tu esti poezie în carne și oase. Inima ta e poezie.

P.S. Poemul tău mi-a amintit de “The Truman Show”.

”că nimic nu mai pare adevărat, ai unghiile mereu tăiate și e
mereu hîrtie igienică la baie, dar pentru ce, nici măcar nu ai
nevoie de ea ”

Leonard Ancuța, izvor de poezie, ”și pare că prinzi mereu același exemplar care te face mîndru,”