Jurnal
Întoarcerea la origini
2 min lectură·
Mediu
poate că așa este un curcubeu în alb și negru (cu nuanțe de gri- oraș, să cuprindă toată gama obișnuinței), ca un hamac.
stai tolănit în el privind lumea și forfota dementă
ce-ți va părea un mușuroi în care s-au umplut cămările cu morfină.
dacă tot mă dospesc, tolănit și cu inima atârnată,
îmi pare de folos să privesc umbrele cu ochi de femeie.
că eu am toate coastele
și nu-mi aleg cuvinte de tom, ori de jerry de pe vremea când se benoclau (cuvânt de maidan, pe care îl decretez de gen feminin și nici nu-l raportez ca verb, ci ca o stare hipnotică) la mândrețea de pițipoancă;
că nici nu mă mai uit la desene animate
și, oricum, dacă mă gândesc bine,
prin ochi de femeie nici nu prea te uiți la genul ăla de desene animate,
- doar dacă ești mai băiețoasă (ca sor’sa lu’ sheldon).
mai bine pun rochița pe Lady K
și pe Bob* îl pun pe cal, după piciorul patului, să tot vină.
acum, privind așa, văd altfel curcubeul.
să-mi fie cu iertare, da-i roz.
pe el stau cocoțați muzi (îl decretez cuvânt de gen masculin și-i despre inspirație) ce-mi fac cu mâna,
arătându-mi orizontul peste care au aruncat,
fără să-i văd,
chipuri bărbătești, mușchi, abdomene, coapse, plămâni și inimi și suspine
în forme lăptoase;
ce să mai…
nuduri!
am înțeles.
privind așa, cu ochii de femeie, trebuie să recunosc:
în artă, despre bărbat,
prea puțin.
m-apuc!
din lut așez pomeți și peste ei cuvinte.
leg niște acorduri pe un fundal gravat în fier forjat
și prind cu funii** totul de-o stâncă
pe care,
din respect pentru arta novatoare,
o numesc stânc
(știam despre pietroi, sau bolovan, dar documentele vremii arătau că-s cuvinte patentate).
* Lady K și Bob sunt, când certați (mai mult peste zi), când prieteni (mai către seară, la ora când la televizor se maimuțăresc desenele animate), când îndrăgostiți (noaptea, în cutie, după ce mama îi adună și îi aruncă cu tot cu drum, pod, gard… doar piciorul patului rezistă; dar ei își organizează catrafusele și, pe cartonul cutiei, au desenat stelele și luna).
** funiile m-au făcut să înțeleg că nu-i despre ochi.
e despre vedere.
că n-ai să vezi nici alb-negru, nici roz,
dacă te dezlegi de cordonul ombilical și-apoi atârni.
051.075
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 382
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “Întoarcerea la origini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14169463/intoarcerea-la-originiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘDistincție acordată
”dacă tot mă dospesc, tolănit și cu inima atârnată,
îmi pare de folos să privesc umbrele cu ochi de femeie.”
Întradevăr un poem cu multe de toate, care te poate duce de nas dar odată ce-l începi a citi e ca un ”cârlig bun” acaparează de la început până la urmă.
îmi pare de folos să privesc umbrele cu ochi de femeie.”
Întradevăr un poem cu multe de toate, care te poate duce de nas dar odată ce-l începi a citi e ca un ”cârlig bun” acaparează de la început până la urmă.
0
SV“ trecând apele înainte,
pe sub cimitire,
și înapoi,
peste turle îmbâcsite de hoiturile îngerilor renegați,
n-aș fi trecut peste orizontul chircit. “
și-acu’ vine întrebarea:- ce a vrut să zică autorul, aici?
că a luat-o așa la umplut pagin, cu rânduri, ca să ne impresioneze cu niște imagini niște născociri!
că parcă ar fi avut lopata la el, să sape drum sub cimitire, ori poate era vreo grotă, o peșteră săpată de ape…
apoi, ce? l-a luat vârtejul, vreo tornadă, cu tot cu ape? că altfel, ce căuta peste turlele alea?
descântecul este o practică care presupune să crezi în magia gesturilor și-n puterea vorbelor
“fă așa și ți se va întâmpla…”
să treci o apă înainte, e simplu, cauți puntea.
să treci pe sub cimitire, e simplu, treci puntea prin vale, pe deal sunt cimitirele, tu, sub ele.
să treci apa înapoi presupune să faci un ocol, să mergi la deal, către izvoare. deacolo vei vedea turla bisericii, deasupra. găsește puntea, ori, poate drumul este atât de departe încât apele-s un pârâu, acolo, către izvoare, și n-ai nevoie de punte… doar sari.
să ai grijă cum afli despre albastru, trupul gol, ochii scăpați de vigilența zeilor.
indiciu:- nimic sexual.
Am ținut să precizez, prin cele de mai sus, că pe textul “descântec” am avut senzația că textele autorilor, în general, sunt greu descifrat, uneori. Acolo, pe textul ăla, am observat (făcând un remember… nu-i cine știe ce perioadă de când interacționăn) că frecvența comentariilor este una redusă și că, cel mai probabil, motivul nu este doar comoditatea, ci și lipsa disponibilității, dar mai ales interpretarea (care lipsește).
Tu ai “nasul fin”, răbdare să observi și deții suficient elemente ce țin de cunoaștere încât să observi.
Tu și alți câțiva.
Spun asta, observațiile bazându-se și pe comentariile lăsate la alti autori.
Aici, ca și altă dată, Maria Mitea (m-ați încurcat un pic comentând ambele…cu același nume:), așa că am găsit soluția de adresare) a găsit cu răbdare, și ea, loc și rost al textului.
Nu-mi explic textele, cazul “descântec” e excepție pentru că am avut o reacție de monent pe care am punctat-o ca idee.
L-am “arhivat” atunci, aici https://www.blogger.com/blog/post/edit/1216012835909629760/5462428545014547399
Mulțumesc și scuze pentru “discursul” (poate) obositor.
Cu respect.
pe sub cimitire,
și înapoi,
peste turle îmbâcsite de hoiturile îngerilor renegați,
n-aș fi trecut peste orizontul chircit. “
și-acu’ vine întrebarea:- ce a vrut să zică autorul, aici?
că a luat-o așa la umplut pagin, cu rânduri, ca să ne impresioneze cu niște imagini niște născociri!
că parcă ar fi avut lopata la el, să sape drum sub cimitire, ori poate era vreo grotă, o peșteră săpată de ape…
apoi, ce? l-a luat vârtejul, vreo tornadă, cu tot cu ape? că altfel, ce căuta peste turlele alea?
descântecul este o practică care presupune să crezi în magia gesturilor și-n puterea vorbelor
“fă așa și ți se va întâmpla…”
să treci o apă înainte, e simplu, cauți puntea.
să treci pe sub cimitire, e simplu, treci puntea prin vale, pe deal sunt cimitirele, tu, sub ele.
să treci apa înapoi presupune să faci un ocol, să mergi la deal, către izvoare. deacolo vei vedea turla bisericii, deasupra. găsește puntea, ori, poate drumul este atât de departe încât apele-s un pârâu, acolo, către izvoare, și n-ai nevoie de punte… doar sari.
să ai grijă cum afli despre albastru, trupul gol, ochii scăpați de vigilența zeilor.
indiciu:- nimic sexual.
Am ținut să precizez, prin cele de mai sus, că pe textul “descântec” am avut senzația că textele autorilor, în general, sunt greu descifrat, uneori. Acolo, pe textul ăla, am observat (făcând un remember… nu-i cine știe ce perioadă de când interacționăn) că frecvența comentariilor este una redusă și că, cel mai probabil, motivul nu este doar comoditatea, ci și lipsa disponibilității, dar mai ales interpretarea (care lipsește).
Tu ai “nasul fin”, răbdare să observi și deții suficient elemente ce țin de cunoaștere încât să observi.
Tu și alți câțiva.
Spun asta, observațiile bazându-se și pe comentariile lăsate la alti autori.
Aici, ca și altă dată, Maria Mitea (m-ați încurcat un pic comentând ambele…cu același nume:), așa că am găsit soluția de adresare) a găsit cu răbdare, și ea, loc și rost al textului.
Nu-mi explic textele, cazul “descântec” e excepție pentru că am avut o reacție de monent pe care am punctat-o ca idee.
L-am “arhivat” atunci, aici https://www.blogger.com/blog/post/edit/1216012835909629760/5462428545014547399
Mulțumesc și scuze pentru “discursul” (poate) obositor.
Cu respect.
0
SVMulțumesc pentru apreciere!
Ceea ce am scris mai sus, este și pentru tine. Observații cu referire la capacitatea de a interpreta textele în profunzimea lor și disponibilitatea de a spune.
Repet, sunt mai mulți. Observabili. Dar acum, aici e despre tine.
Ai “legat” rostul și “mixajul” ideii prezentate în text.
Ceea ce am scris mai sus, este și pentru tine. Observații cu referire la capacitatea de a interpreta textele în profunzimea lor și disponibilitatea de a spune.
Repet, sunt mai mulți. Observabili. Dar acum, aici e despre tine.
Ai “legat” rostul și “mixajul” ideii prezentate în text.
0
MCcă nu „judec” (în sensul de radiografiat) nimic și pe nimeni superficial și cu ușurință! Poezia o las să mă pătrundă, să mă hrănească în cele mai înalte energii ale ei, abia apoi încerc s-o aduc la nivel de cunoaștere, simbolistică, sau joc al minții Și nu intru în grădina nimănui dacă nu am timp și disponibilitate să absorb.Respect și iubesc poezia prea mult!
Mulțumesc pentru dar!
Mulțumesc pentru dar!
0
Un poem cu multiple înțelesuri, în filtre care te pot păcăli la o citire superficială!