Jurnal
tot copacul a fost vlăstar
1 min lectură·
Mediu
lângă stejar, fără-mpărțeală,
aprinzi țigara și spui povestea toată ce ți-o ascultă doar gândul.
dacă nu ți-ar sclipi ochii și n-ai avea zâmbetul ăla de sub mustață nici tu n-ai ști că îți vorbești.
te aruncă-n ea, povestea, și te duce acolo unde prindeați fecioarele de mijloc
îndrăzneți, până la privirea-n care umblați rătăciți
și-apoi, năuci, ardeați în voi, inventând sărutul magic până amețea țigara obosită de-atâta drum;
amețeați și voi sprijiniți de-o sticlă de vodcă împărțită tovărășește.
doar mânecile mucoase vă trădau, spuneau tot: flăcăi erați, încă de-o mijă.
acum stai și-ncolțești, lângă stejar, în amintirea din care te trezești
și crezi, și-ți spui, că omul se poate asorta cu respirația
ca să se umple cu lumea din jur;
cu apusul soarelui ca să prindă pleoapele în căderea languroasă.
își poate dezlipi țesuturile să le vopsească până devin floare de soreancă.
doar cu sinele nu se poate asorta, se împacă.
071.135
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “tot copacul a fost vlăstar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14169322/tot-copacul-a-fost-vlastarComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVașa au și fost scrise. ceea ce ai reprodus a fost primul, apoi mi-am amintit că eram nu doar așa, ci și flăcăi mucoși, cu aere de bărbați… dădeam țigara furată de la ăl bătrân din mână în mână și pupam o sticlă de votcă (săniuța)
apoi le-am legat… dacă nu s-au tăiat ca maioneza, asta e… prelucrăm cu mai multă inspirație data viitoare.
mulțumesc pentru comentariu și nu pot să nu apreciez ochiul fin care a observat rețeta
apoi le-am legat… dacă nu s-au tăiat ca maioneza, asta e… prelucrăm cu mai multă inspirație data viitoare.
mulțumesc pentru comentariu și nu pot să nu apreciez ochiul fin care a observat rețeta
0
SVcând spui “cliche” te referi la clișeu?
0
CȘ:)
0
CMDistincție acordată
Poezia e frumoasă chiar dacă e formată din două părți. Este ușor de citit și invită la meditație, lasă o impresie de ceva cunoscut de toți. Mijă - nu cunoșteam cuvântul, eu știam mijoarcă. Soreancă se înțelege ce este.
0
CȘmă bucur că nu te-ai pierdut cu șirea , :)
vezi, Dumnezeu îți poartă di grijî, Asta e ninunea vieții și a poizîii,
iar aiși pi site sî-ntîmplî zîlnic ninuni,
de aia venim aici ca la miere,
vezi, Dumnezeu îți poartă di grijî, Asta e ninunea vieții și a poizîii,
iar aiși pi site sî-ntîmplî zîlnic ninuni,
de aia venim aici ca la miere,
0
SVflăcăilor le mijeau tuleii… vorbă de la țară
soreanca - îmi place atât de mult această numire.
Mulțumesc pentru apreciere.
soreanca - îmi place atât de mult această numire.
Mulțumesc pentru apreciere.
0
:)
ILei, ai aici două poeme,
îmi place al doilea :
acum stai și-ncolțești, lângă stejar, în amintirea din care te trezești
și crezi, și-ți spui, că omul se poate asorta cu respirația
ca să se umple cu lumea din jur;
cu apusul soarelui ca să prindă pleoapele în căderea languroasă.
își poate dezlipi țesuturile să le vopsească până devin floare de soreancă.
doar cu sinele nu se poate asorta, se împacă.