șters

Şi te rog frumos să analizezi totul, punct cu punct, ca să înţelegi cine instigă pe site.
Eu am comentat un text, al doamnei Amanda Spulber. Comentariul meu a fost constructiv, cu intervenţii clare, înspre îmbunătăţirea lui. Tonul meu nu a fost mai agresiv ca al lui Adrian A. Agheorghesei, cel care este, cu adevărat, băiatul de la dezmembrări pe Agonia, fiindcă la el intervenţiile constructive sunt infime, iar înstelarea textelor se face pe criterii de prietenie şi băgare în seamă, motiv pentru care e trecut cu vederea. Acolo am fost atacat, pentru comentariul meu, iniţial, de Emilian Pal. El a băgat băţul în gard, prin: "Personal, am rezonat cu acest text încă de când a fost postat, dar nu am avut nici timpul nici starea necesară pentru a lăsa un comentariu pertinent și satisfăcător pentru criticii mai avizați care obișnuiesc să ceară note explicative pentru instelutare de parcă steluțele sau publicarea în nu știu ce reviste literare e parafa perfecțiunii literare." Adică, i-a dat calde doamnei Spulber, pentru a o înverşuna împotriva mea. Aceasta s-a schimbat ca la Ploieşti, ce uirat din pareta ei!, aberând apoi că nu am avut contribuţii constructive pe text. Le-am răspuns amândurora prin comentarii ludice, satirizând textul si personajele din text. Parodia este un act literar. Niciodată, în niciun moment, nu am dat nume şi nu am făcut atac la persoană. Cu toate că se poate parodia şi un autor foarte bine, iar tu cunoşti asta. În schimb, a apărut din senin Claudiu Toşa, cu nişte atacuri grosolane la persoană şi nişte înjurături. Amintesc: onanism, impostor, prostie patologică etc. Ori, eu nu am avut cu el nimic, am analizat un text, am satirizat un text. Claudiu Toşa trebuia penalizat la fel ca Alexandru Sima. Măcar trebuia să i se reducă nivelul la zero, ca să i se verifice comentariile. Nu s-a întâmplat şi a înjurat din nou, sub un alt text de-al meu. Deci, înjurând din nou, înseamnă că nu s-a luat nicio măsură pentru recidiva lui, cu toate că, merita să i se scadă nivelul şi chiar expulzat de pe site. La toate acestea, fiindcă am fost acuzat pe nedrept de lucruri care nu mă reprezintă, i-am arătat cine este cu adevărat cel care se uită la filme porno, cine se autosatiface şi îşi dă drumul prin texte. Era dreptul meu la replică, pe care tot în registru ludic l-am tratat, cu comentariu pe text. Iar comenatariul meu a fost blând în comparaţiile cu celelalte de sub text. Chiar te rog să citeşti impresiile autorilor Costin Tanasescu, Dana Banu, Laurenţiu Enache, majeri andrei tiberiu, Dragoş Vişan. Nu am văzut pe nimeni să declare că ei fac comenatarii gratuite, chiar dacă părerile lor au fost mult mai categorice decât a mea. Şi-au spus părerea pe text şi cu asta basta. Tu condamni dreptul meu la replică, pe textul lui Toşa, dar aperi înjurătura lui finală, recidivând pentru a treia oară, fiindcă, te citez, "nu am cenzurat comentariul bădărănesc e drept, dar atenție, al cuiva pe care tu ai început să îl persiflezi? Tu ai dezgropat acel text, am dreptate?" "Ţi-am explicat mai sus, eu eram cel atacat pe nedrept cu lucruri care nu mă caracterizează, eu eram cel jignit, lovit. Iar tu îl aperi pe Toşa, fiindcă am parodiat un text porno de-al lui? În ce lume trăim, Bogdan? Mai ţii minte când te-a jignit Leonard Ancuţa? I-ai redus nivelul. După aceea, Leonard a înţeles că nu se mai poate cu înjurături şi a avut un comportament corect pe site. În schimb, tu îl protejezi pe Toşa, în loc să vii cu avertismente şi măsuri dure, pentru a le arăta tuturor că regulamentul e regulament pentru toată lumea, fără excepţie. Îţi spun toate aceste lucruri cu maxim respect, ca să faci o analiză corectă şi să salvezi acest site de mizeriile lui Toşa. El e marea problemă a acestui site şi dacă nu vei lua măsuri împotriva lui, nu vei mai găsi pe nimeni de calitate să vină pe site şi să facă critică pe texte. S-a văzut în trecut unde s-a ajuns cu site-ul, având în componenţă atacatori agresivi precum el, care beneficiază constant de clemenţă. Repet, ţi-am răspuns din respect, ca să înţelegi foarte bine contextul, în cazul în care ai uitat sau nu ai fost atent la cronologia evenimentelor. Aşa că te întreb simplu. Ai de gând să-l penalizezi te Claudiu Toşa sau nu? Fiindcă el, observ, l-a jignit şi pe Ilie, iar Ilie chiar nu avea absolut niciun amestec în toată povestea. Te las să analizezi totul, la rece, şi să-mi răspunzi ce măsuri vei lua împotriva lui Toşa. Până la urmă, cine este editor pe site şi conduce lucurile, cu acceptul lui Radu Herinean, tu sau Claudiu Toşa? Dacă tu eşti la mâna lui Toşa, îmi pare foarte rău pentru tine. Inseamna ca nu eşti adevăratul lider al acestui site, cu toate că, prin nivelul tău de cultură şi educaţie, eşti cu 10 clase peste unul ca Tosa. Te salut!

nu e nimic absurd. Este o calitate să vezi minusurile, pentru a-l ajuta pe autor să-şi îmbunătăţească textul. Cu două-trei ajustări, ar ieşi o bijuterie de poem. Stilul meu este de a-i face pe autori să caute perfecţionarea, chiar dacă îmi atrag asupra mea antipatia multora dintre ei. Asta una la mână. A doua la mână, îmi ţin în continuare promisiunea. Analizez texte şi provoc cititorii să interacţioneze, să-şi spună părerea. Aşa cum te-am provocat şi pe tine, aici. V-am scos site-ul din letargie, erau doar 10 comentarii pe săptămână. Am atras utilizatori inactivi, pe unii chemându-i personal aici. Ce vrei mai mult? Să-l laud pe Nanu, că e un mare poet şi are dreptul să comită imperfecţiuni? Nu. Am trecut de mult de stadiul încurajărilor şi al potenţialului. Despre Liviu Nanu am scris şi o cronică, în presă. Consider că este un autor matur, valoros, experimentat, capabil să înţeleagă metodele mele dure. L-am luat ca model pe Alex Ştefănescu, chiar dacă nici el nu era perfect, Dzeu să-l odinhească. Tu ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ceea ce fac pe acest site, aşa cum eu îţi sunt recunoscător pentru generozitatea de a mă primi înapoi, dar şi pentru corectitudinea prin care ţii atacatorii la persoană la distanţă. Mulţumesc pentru înţelegere, o duminică frumoasă.

Fiindcă ţin bine minte unele lucruri, dar fiindcă şi las de la mine comentarii, trecând peste unele inconveniente, pot spune că acest text mi-a plăcut, mai ales că ai poetizat frumos despre ghindă, aşa cum o făcea cândva Nuţa Crăciun, în poemul O melancolie mai veche, sau Mircea Nincu, în Stelă urbană. Evident, fiecare cu imaginile şi originalitatea lui. Deci, remarc:

Îmi pare că toată lumea poartă în suflet o ghindă
Uneori mă întristează, lumea este un mare stejar care aparține nimănui

Mai identific, în textul tău, trări fireşti, ce te caracterizează, precum:

Și cui te aperi
Când cuibul tău nu este construit, încă...

Iar dacă, prin versurile următoare:

Mă întorc în mine, ca într-o pace adâncă
Nu am cerut nimănui nicio bucățică de pâine și cu adevărat nu am nevoie
Decât de mine,

se concretizează o evoluţie, un echilubru, o stare de linişte, benefică fiinţei, nu pot decât să mă bucur.

Alte versuri frumoase: Mi-am tras în mine însămi
Aripa și am trecut din universuri paralele și nu mai văd
Decât arșița muntelui

prin urmare, observ o limpezire în scrisul tău, mai multă linişte, introspecţie, echilibru şi metafore care se potrivesc ca o mănuşă cu trăirile sufleteşti

poemul mi-a plăcut, merită să fie apreciat, e poate unul dintre textele tale cele mai reuşite

felicitări!

se poate vorbi, dacă tot facem referire la jocurile copilăriei, şi despre fazan. Aceste jocuri ne rămân cumva în subconştient şi ies la suprafaţă în actul liric. Totuşi, ca să fac o trimitere literară corectă la procedeul prin care o parte din vers coboară pe versul următor, aş menţiona ingambamentul, des folosit în scrierea postmodernă, mai ales atunci când se face, ca şi în cazul tău, o explorare a realităţii şi identităţii, plus o conştientizare a fictivului, apelându-se la umor.

aceleași poetizare ca la doamna Floare Petrov, asta poate fiindcă folosiți perfectul conpus și vă povestiți viața. Aveți mici problemele la rime, de exemplu contur cu vultur nu rimează cum trebuie din cauza accentelor diferite la silabele finale. Idem, nimic cu ritmic. Însă cred că există potențial dacă cizelați rimele, ideile fiind interesante.

are multe lucruri bune în el. Gravitate, percuție, mesaj. O structură barocă în care predomină umbrele și sepranța că o șoaptă se va face auzită. Nu există o rigurozitate stilistică, dacă este să mă refer la rime, dar nu mă deranjează factorul aleator. În timp lucrurile se pot perfecționa și pot spune că acest poem anunță o evoluție. Dar și o mică revoluție. Succes!

Acest poem ne revelează un maestru al autosatisfacerii, care trece de la stadiul vizionării de filme porno la un sex oral pe cinste, întreg poemul fiind centrat în jurul obsesiei de a i se suge şi a i se înghiţi, pentru a se elibera de energiile cotropitoare. Iată câteva versuri edificatoare:

a vazut că mă uitasem la un film porno

unde-i șamponul zic.
mi l-a întins fără să spună nimic
așteptând să mă umplu de spumă
și să-mi închid ochii
începand apoi să mi-o sugă
așa din picioare
până m-am terminat.


Întreg poemul mă trimite cumva la Agârbiceanu şi Fefeleaga. Om cu familie numeroasă, având 8 fraţi printre care şi o soră mai mare cu 10 ani, Agârbiceanu o proteja pe iubita lui, dar o şi iubea în acelaşi timp, fiindcă ea avea preocupări artistice şi îi plăcea şamponul. Agârbiceanu îşi spăla protejata cu şampon, o mai ştergea la ochi după actul generos al împărtăşirii amoroase, apoi se punea pe scris, personificând-o în Fefeleaga, o femeie bătrână cu care voia să-şi petreacă tot restul vieţii, el fiind armăsarul Bator. Mai avea o supărare Feleleaga. Bogătanii cărora le vindea comoara, întârziau să plătească știind-o fără aujor. Astfel, frecventa un cenaclu să-și strângă plățile și nu mai ajungea pe la biserică. Bator, armăsarul, necheza dacă vedea vreun vultur care încerca să-şi înfigă ghearele în spatele ei, îi spunea hai marş, însă rămânea cu nechezatul. Vulturul nu cunoştea limbajul patrupedelor. Relevante versurile de la final, cu trimitere la tragismul lui Agârbiceanu:

apoi m-a șters puțin la ochi
cât să-i pot deschide, și-a apropiat fața de a mea
a înghițit, mi-a întors spatele
și mi-a zis c-au dat-o afară.

Desigur, toţi au dat-o afară, dar numai autorul, printr-un act de generozitate, o reabilitează poetic şi moral, transformând-o într-un instrument al iubirii. Altfel, cine să-l spele la spate, de vreme ce nu poate din cauza muşchilor?

Un poem fabulos, plin de dragoste şi tragism, în care caii verzi de pe pereţi prind viaţă, în urma vizionării unui film porno.

nu e rea tehnica folosită de tine, a telefonului fără fir, pentru a trece de la o imagine la alta, de la o idee la alta, deformând, suprarealist, spaţiul înconjurător. E semn bun, că-ţi funcţionează lampa cum trebuie, chiar dacă tu practici autoironia soresciană, pentru a te situa într-un plan secund, degradant, acordându-i cititorului sau iubitei prioritate, importanţă. E un semn de inteligenţă să laşi de la tine. Singurul minus pe care îl văd la tine este limbajul poetic. La celălalt poem ai fost mai rafinat, aici o dai în dârdâieli, frig, degerături, adică prea multe cuvinte din acelaşi câmp semantic, generând un efect superfluu. Chiar şi aşa, remarc conexiunile tale rapide, jocurile de cuvinte, imaginaţia şi inteligenţa ta. Felicitări!

aforirisme în loc de afirisme

Ştefan, chiar dacă mi-ai dovedit că nu ai suficiente lecturi, scrisul tău având, mai degrabă, spontaneitate suprarealistă, dar şi câteva obsesii ce se reiau de la un poem la altul, atunci când simţi că ai atins filonul de aur, ai făcut o frumoasă şi inconştientă trimitere la Oul dogmatic al lui Dan Barbilian, ceea ce este de lăudat. Din acest punct de vedere, te felicit!

Câteva mici observaţii de natură tehnică şi gramaticală, acolo unde ai încă multe lacune:

Și fața către lună-i e întoarsă.

lună-i - este greşit. i este prescurtarea verbului a fi în cazul tău, ori tu foloseşti deja verbul a fi la pers. a treia, singular - e

poate voiai să zici i-e întoarsă, adică faţa lui - i - este întoarsă

forma corectă este şi faţa către lună i-e întoarsă

nici versul asta nu ma multumeste: Pe creștet tu de stele-ți pui maramă

e alambicat rau.

ar trebui: pe creştet tu-ţi pui stelele maramă

alt vers:

cupa cea cu - alăturare nefericită, ceacu

poţi folosi amforă în loc de cupă, ca să înlocuieşti silaba urătă la auz

amfora cu vin

ps.

timpul meu este limitat şi nu te pot corecta mereu. Dar fiindca, după corecţii, poemul tău va fi stelar, am zis să te ajut

să fii iubit!

Coniac cu nu știu câte stele? Poate de nu știu câte stele! France e pluralul de la francă sau are legătură cu francii? Oricum ar fi, forma pare ciudată. Țuica turtită de mărgele? Prețioasă metaforă. Parcă e scoasă de la brutărie. Și de la țuică se trece la pălincă, mi se pare o lipsă acută de idei, să reiterezi tăria în text, mai ales că pălinca se testează cu mărgelele, țuica fiind o băutură inferioară la care nu se prea ține cont de acest aspect. Soarele se înalță rotund pe cer? Se poate înălța și pătrat sau triunghi? Rotund se vede că e pus doar ca să iasă rima. Nici versul cu poeziile nu îl găsesc potrivit. După ce bei toată noaptea, numai de poezii nu îți arde. Mai bine un pui de somn, apoi o ciorbă, să treacă mahmureala. Iar la sfârșit, tu când bei Johny Walker, îl bei din sticlă sau din damigene? De ce să adormi pe damigene? Bei o sticlă și pui capul pe pernă, nu mai cobori în beci, că-ți rupi picioarele pe scări. Textul mizează pe ludic, dar nu e suficient. Are foarte multe minusuri la capitolul logică, e forțat și neîngrijit.

Asta am simțit! Îți doresc mult succes!

Adormi, neterminată-n abis

Acest vers este sublim, felicitările mele sincere!

Construcția poemului e aforistică, observ această aplecare spre esențializare și definire. Și mai observ că ai folosit intertextualitatea stănesciană, într-o viziune proprie a necuvintelor,de efect. Ceea ce demonstrează că citești și cunoști procedeele artistice.

Evident, faptul că textul pare o alipire de afirisme, vine și cu un dezavantaj. Și anume, spontaneitatea. Dar voi aprecia cerebralitatea ca pe o ieșire matură din impas.

Îți urez mult succes în toate!

ştim foarte bine că al nostru coleg, Costin, scrie bine. Totuşi, acel căci, înainte de Dumnezeu, şi acel ghidon de la sfârşit, par a strica tot farmecul.

Aş fi mers pe ceva mai convingător în loc de căci. Să ştii, de exemplu. Conjunctivul este mult mai poetic decât acel căci.

Iar la ghidon, se poate interpreta ciudat. Dar nu vreau să mă duc iar în zone erotice, că se va crede cine ştie ce. Eu mă gândeam la un macaz acolo, nu ştiu de ce. Ceva de genul: Că-ţi pune mâna Dumnezeu pe inimă şi-ţi schimbă macazul. Ghidon e pentru biciclişti... care nu prea merg în urma dricului, decât dacă moare Lance Armstrong.

doar după un fragment. Ar fi interesant de văzut și dialogul, intriga etc. etc. Ca un semn de politețe și colegialitate, îi urez succes autorului. Iar dacă va dori să se și implice pe site, analizând texte, îi urez, din nou, succes!

Și că tot veni vorba de limbajul oltenesc, cred că lunca aceea, care mi-a sărit în ochi, a accesat niște lecturi de demult, în care Macedonski poetiza despre lunca Jiului. Am căutat și, surpriză, există o antologie intitulată Oltenia lui Alexandru Macedonski. S-ar părea că simțul meu ascuțit nu s-a înșelat, numai că nu mai știam reperele. În sângele poetic al poetei Amanda Spulber sunt multe transfuzii clasice, lumbajul arhaic venind din acele lecturi. Chiar și poștalionul se găsește în opera olteanului Macedonski, mai exact în Zi de august.

acum că s-au calmat apele, lucru pentru care adresez mulţumiri şi felicitări, vreau să vin cu încă o observaţie pe text, tot cu rol constructiv, ca şi prima dată

consider că nuanţa adversativă a conjuncţiei DAR, oferă un caracter antitetic, acolo unde ar trebui să existe, de fapt, o enumerare. Prin urmare, conjuncţia IAR este mult mai potrivită în loc de DAR.

Şi ca să nu existe un exces de conjuncţii acolo, Şi, care se repetă de două ori la început de versuri, urmat de Iar, care îl înlocuieşte pe DAR, propun eliminarea conjuncţiei ŞI, înaintea de Apa.

Sper ca această intervenţie constructivă să fie pe placul doamnei Amanda Spulber.

Numai de bine!

mai bine aşa, cu o pauză după zorii, eventual şi puncte de suspensie:

mă împotriveam zorilor...
aerul umplea încăperea
furând somnul

iar la sfârşit am sugerat clar că trebuie prepoziţia DE între lui şi la

către camera lui de la margine de urbe

alăturarea luila sună ca în fimele cu Lula şi Lola, mergând la garnonieră pentru nişte lălăieli la beţie

contează foarte mult și mediul. Unii sunt mai norocoși, dau de oameni serioși, editori, invitați etc. Alții se lovesc de acele aspecte negative. Mai sunt și răutăți premeditate. Unii de la o revistă dintr-un oraș, au organizat o lansare care se suprapunea peste o altă lansare, a unui autor care nu făcea parte din gașca lor, pentru a fi siguri că îl privează de invitații care ar fi vrut să participe la amândouă. Te doare capul dacă ajungi să cunoști toate mizeriile lumii literare. Ferice de cei care rămân doar cu amintiri frumoase de pe urma debutului lor sau a lansărilor ulterioare...

Mi s-a părut ciudată formularea fără prepoziția în. Dacă este folosit verbul cu sensul de a intra, se cere prepoziția în. Dacă ar fi fost umplea, nu se cerea. Cel puțin așa văd eu lucrurile, poate mă înșel. Cu drag!