Poezie
Printre umbre
1 min lectură·
Mediu
Ne rătăcim pe cărări paralele,
Priviri stinghere se-aprind și se sting,
Ne ținem în umbre cu gesturi rebele,
Dar inima știe că nu ne desprind.
Trecem ca umbre pe holuri străine,
În valuri de oameni ce-și au propriul destin
Jucăm un teatru, dar noi știm prea bine
Că masca ne cade când nu mai privim.
Ne ținem departe cu gesturi precise,
Ca doi actori ce-și joacă uitarea,
Dar umbrele noastre, pe coridoare ucise,
Soptesc că noi ne-am tăiat chemarea.
Și totuși, în noapte, când nimeni nu vede,
Se zbate un dor vinovat și aprins,
Ne mințim, ne respingem, dar inima știe
Că singuri ne-am dus către propriul declin.
Ne spunem că astfel iubirea se stinge,
Că aceasta se spală cu timp fără glas,
Dar undeva, sub tăcerile reci,
O șoaptă se zbate și cere un ceas.
01723
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stănică Ana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Stănică Ana. “Printre umbre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ana/poezie/14188127/printre-umbreComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓are multe lucruri bune în el. Gravitate, percuție, mesaj. O structură barocă în care predomină umbrele și sepranța că o șoaptă se va face auzită. Nu există o rigurozitate stilistică, dacă este să mă refer la rime, dar nu mă deranjează factorul aleator. În timp lucrurile se pot perfecționa și pot spune că acest poem anunță o evoluție. Dar și o mică revoluție. Succes!
0