Poezii

Ce rece se simte distanța - și eu, Tot sper că e doar o ceață subțire, Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu, Că dorul de tine nu are oprire. Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins Cu

SAStănică Ana

0

0

M-ai atins blând, ca vântul serii, Ca un fior cules din tei, Și-n clipa aceea, printre tăceri, Eram doar noi… cerul și ei. Un colț de cer, un pas spre zori, Un vis ce-n lume se desprinde, O clipă

SAStănică Ana

0

0

Tu ești răsuflarea ce-n soare apune, Ești focul, ești visul, ești totul în lume. Pe gene îți joacă lumini argintii, Și-n zâmbet îți cântă balade târzii. Părul tău arde ca frunza-n amurg, Se

SAStănică Ana

0

0

Întoarce-ți privirea la mine o vreme, Tăcerile noastre prind glas în poeme. Nu suntem umbre ce trec rătăcind, Ci doi rătăciți ce se caută-n timp. De-ai vrea să-mi vorbești, eu ți-aș fi glas,

SAStănică Ana

0

0

Ne rătăcim pe cărări paralele, Priviri stinghere se-aprind și se sting, Ne ținem în umbre cu gesturi rebele, Dar inima știe că nu ne desprind. Trecem ca umbre pe holuri străine, În valuri de

SAStănică Ana

0

1

Am citit printre rânduri tăcerea, Un gând nerostit și ascuns. În ea ți-am simțit mângâierea, A ceea ce n-ai spus... și totuși ai spus. Ai pictat cu lumină urâtul, Rupând din tine scântei să

SAStănică Ana

0

0

Nu-ți spun cine sunt, rămân doar un gând, O filă nescrisă-ntr-un basm fără margini, Dar eu te cunosc, nu ești om de rând, Sădești frumusețea în tainice pagini. Te privesc de departe, subtil,

SAStănică Ana

0

1

Cu ochii închiși, te căutam prin lume Și nu înțelegeam de ce nu te găsesc, Când tu, de fapt, erai parte din stele, Un corp ceresc plutind prin univers. Mi-am îndreptat privirea către tine Și parcă

SAStănică Ana

0

0

În ochii tăi ecouri de războaie dorm, Iar pe obrajii tăi curg râuri de durere Ale celor ce te-au iubit în tăcere. Soldați căzuți pe frontul muzei lor. Căci ce e moartea dacă nu e demnă În

SAStănică Ana

0

0

Mi te-ai ascuns atât de adânc în suflet, Te-ai imprimat tacit în carnea mea Și parcă nici să clipesc nu îmi vine De teamă să nu mor din lipsa ta. Cuvintele sunt mult prea neînsemnate Ca să-ți

SAStănică Ana

0

0

În dependență de-o iluzie abuzivă. -Nici nu mai știu cum a început! Mă regăsesc adesea pierdută În lumea de sub chipul de lut. Iarăși învăluită de un fals miraj Privesc la oameni fără chip. -

SAStănică Ana

0

0

În liniștea nopții fără de stele Pe-o bancă de lemn vopsită recent Stă un hoinar ce clipește alene Pierdut într-un gând introspect! Ce o lăsa el lumii când i-o veni sorocu' Doar un carton cu

SAStănică Ana

0

1

Cuvintele devin credințe Când sunt rostite mult prea des. Ești prost, ești incapabil, ești, ești... Toate compun același crez. Această rugăciune infamă Ale cărei versuri nu au rost Pun stăpânire pe

SAStănică Ana

0

1

Eram doar noi sub un acoperiș Pictat de umbra unei primăveri În ziua în care nu existau seri. Doar noi, stejarul și un înveliș. Atât de multe ți-aș fi zis Dar m-am pierdut în culori pastel Ce mă

SAStănică Ana

0

0

Așa cum stelele pe cer se risipesc Iar soarele își stinge din lumină Și oamenii, creație divină Dispar într-un hotar din univers. Chipuri create acum din amintiri Se văd parcă tot mai tare în

SAStănică Ana

0

4

"Să crezi în cei din jur mereu!" Așa cică s-ar presupune Să fii un OM mare în lume. ... Eu sunt un declarat Ateu. Mă încred numai în Dumnezeu. În cel ce a creat văzute Că păreri sunt atât de

SAStănică Ana

0

0

Ființă zburătoare, ce aripi nu mai ai Oprește te din treacăt, și-o clipă, stai. Cu aripile frânte să zbori tu tot mai poți, Nu te gândești deloc la tine, mereu la toți. Ai fost un pom de țară pentru

SAStănică Ana

0

1

Înconjurat de glasuri ce răsună Eu doar un glas pot să aud și e al tău. Ecou înăbușit de-o privire nebună În mintea mea nestins al glasului erou. Tu mă privești, eu te privesc înapoi Și viața în

SAStănică Ana

0

0

De atâtea ori când soarele apune Se stinge un vis și se aprinde o stea. Se umple cerul ce învelește o lume Cu vise neîmplinite pentru un el sau ea. Se aud solemne plângeri și atâtea suspine Și e

SAStănică Ana

0

0

Trăiesc! În jurul meu trăiesc și alți oameni cu care mă intersectez zilnic mă uit la ei ca la niște icoane, îi pot vedea dar nu în același timp. Văd chipuri gânditoare, chipuri vesele, chipuri

SAStănică Ana

0

0

Amar mi-e glasul ce de atâta vreme S-a sfărâmat în lumea asta amorțită Îndulcit fals cu-n pumn de acadele Așa se stinge vraja într-o lume autistă. Strigăte de ajutor dar nimeni nu aude Toți suntem

SAStănică Ana

0

0

Iubesc oameni, iubesc animale, iubesc lucruri Iubesc aproape tot ceea ce mă face fericită Mai puțin un om pe care s-ar presupune că îl știu prea bine. Alături de el am trecut prin orice emoție, prin

SAStănică Ana

0

1

Crezi că ai dreptul să mă judeci Doar pentru că am făcut cunoștință. Nu mă cunoști, nu-mi da sentință Și nu vorbi fără să cugeți! N-am dus în doi lupte neîncetate N-avem aceleași vise de

SAStănică Ana

0

0

Trecut au anii, cu nemiluita, Și îmbătrânita timpul omul cel străvechi. Pustiu rămasa satul din copilărie, Cândva plin de copiii și de perechi! Goală-i și ograda, bunicutei mele Ce iernile mă

SAStănică Ana

0

0

Tu ești lumină, eu întuneric, Tu ești feroce, eu mi-s anemic, Tu ești descântec, eu sunt blestem Tu ești departe, iar eu te chem! Eu sunt pe moarte, tu mă învii, Eu

SAStănică Ana

0

0

Acum știu că-n ochii tăi se află cerul, și dacă mai aveam vreo îndoială te-am mai privit odată și încă o dată să mă asigur că încă te pot atinge cu privirea mea amorțită de emoție. Ești tot

SAStănică Ana

0

0

Să stau doar eu cu tine Sub stele să vorbim, Să-ți dăruiesc safire Tu să îmi cânți sublim. De noaptea până-n zori Să-ți sorb cuvânt după cuvânt, Iar ochii să-ți adulmec Și să-i trezesc cu un

SAStănică Ana

0

0

Atinge-mă cu pacea, ce mi-a rămas doar mie, Glasul de iubire, s-a stins, pe unde ești? În lumea asta moartă, dă-mi doar o viață vie, Te-am căutat prea mult, pe unde

SAStănică Ana

0

0

-Vin rușii, mamă, vin rușii Ai noștri frați de sânge. Hai să-i întâmpinăm, O mamă, nu mai plânge! Sigur vin să ne vadă Ori să ne aducă povețe, Of mamă, nu mai plânge Și haide, să nu

SAStănică Ana

0

0

Treceam timizi prin holuri moarte Pe lângă oameni fără suflet, Într-un decor parcă din carte Cu ochii îmi trimiteai un zâmbet. Și era zâmbetul de stele, Ce pătrundea prin carne Înconjurat de

SAStănică Ana

0

0

Să stau doar eu cu tine Sub stele să vorbim, Să-ți dăruiesc safire Tu să îmi cânți sublim. De noaptea până-n zori Să-ți sorb cuvânt după cuvânt, Iar ochii să-ți adulmec Și să-i trezesc cu un

SAStănică Ana

0

0

Dacă privești oriunde în jur orice priveliște are o culoare, că-i răsărit sau e apus ori nori, ocean sau mare prin ochi vedem ce-i de văzut ori gri, ori roș, ori galben dar numai sufletul

SAStănică Ana

0

0

O lacrimă răsfrântă Pe-un obraz de jar Alunecă ușor, Te caută-n zadar. S-a ținut de suflet Cu toată forța sa, Dar durerea profundă Nu a mai putut răbda! Acum e rătăcită Ca un miel blând

SAStănică Ana

0

0

Cântec de baladă Cu ochii înșelători, O artă minunată De-un cântec de viori, Te aud cântând în sufletu-mi Și-mi place, Îmi surâzi timid Și nu îmi mai dai pace! O serenadă-n miez de noapte Cu

SAStănică Ana

0

0

Înspre ce mă îndrept Nu aș ști să zic. Viitorul este mâine, Azi cad, mâine mă ridic! Indiferent de ce-o să vie Am să fiu pregătită, Cu armele în teacă Și inima împietrită! În trecut ma

SAStănică Ana

0

0

Viața este un drum șubred Ce oricând se poate frânge De tristețe și de lacrimi Sau de-o pierdere de sânge! Însă în goana după arginți Pierdem oameni și iubiri, Noaptea sărutăm iluzii Fără

SAStănică Ana

0

0

Simt cum fantasmele neantului mă amețesc, conducându mă spre pierzanie, Voci din toate părțile mă împing spre durere vor să dau la schimb amintirile mele frumoase pe unele înspăimântătoare. Îmi

SAStănică Ana

0

0

De vrei să îmi arăți că mă iubești Nu începe să-mi săruți gura flămândă, Ia-mă ușor de mâna ce îmi tremură Și ascultă tot ceea ce mă frământă! Fără să mă judeci Și fără să mă întrebi prea

SAStănică Ana

0

0

În negrul nopții se mai zăresc doar ochii mei Rupți parcă din lampa arzătoare de pe noptieră, Frământați în gânduri ilegale, despre lumea interzisă, eternă, Căci viața noastră-i efemeră! Se

SAStănică Ana

0

0

Eu te iubesc ca mine, Tu poate că nu știi.. Ei pot să te dorească, Dar numai eu te pot iubi! Ei poate că-ți văd trupul Și vor să îl deguste, Pe când eu văd prin tine, Un suflet pur și

SAStănică Ana

0

0

Mi-aș dori ca tu să fii roua dimineții, Iar eu să mă prefac într-un fir de mohor, Să-ți apleci gheața peste mine, Iar eu să aștept ușor să mor... Căci n-aș muri cu răni pe trup, Ci aș muri

SAStănică Ana

0

0

Sfânta liturghie de duminică, Se așterne peste sate, Preotul cu barba lungă, Recită slujba dintr-o sfântă carte! Icoanele tăcute, fericite, Întâmpină oamenii ce le admiră, Măicuțele și îngerii

SAStănică Ana

0

0

Tu nu ai plecat de fapt nicicând de lângă mine, am simțit mereu că port în piept o parte din tine. Stă chiar acolo în partea dreaptă, uneori plânge, alteori e moartă. A început să sece la câte

SAStănică Ana

0

0

Stau în sufrageria goală, Picior peste picior, Și aștept să-mi trimiți o scrisoare, Că să nu pier de dor. Dar tu întârzii să-mi trimiți, Poate nu-mi știi trăirea, Ori poate poșta cea din

SAStănică Ana

0

0

Îți dedic viața mea, Cum ți-aș dedica o melodie, Pe portativul vieții, Octava de iubire! Te așez pe cheiasol La locul de onoare, Și aștept să dai semnalul Orchestrei muzicale. Și atunci o

SAStănică Ana

0

0

Te-am pierdut prin noaptea lunii Și nu știu în care ai fi. Rătăcind de câte zile Stai în nopțile pustii? Am pierdut calea spre tine, Și mi-e greu s-o mai găsesc! Hoinărind pe câte mile M-ai chemat

SAStănică Ana

0

0

La marginea infinitului cer crepuscul, Se mai zărește un colț de lumină, Aproape că se lasă întunericul, Iar luna, dintr-un moment în altul, stă să vină! Casele își închid ochii rand pe rând, Și

SAStănică Ana

0

0

Silabele stau strânse, laolaltă, Se împotrivesc despărțirii în bucățele. Omul ce obișnuia cândva să le iubească, S-a prefăcut în praf de stele. Se opun cu vehemență, răzvrătite, Nu mai acceptă

SAStănică Ana

0

0