Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Credință comună

1 min lectură·
Mediu
Cuvintele devin credințe
Când sunt rostite mult prea des.
Ești prost, ești incapabil, ești, ești...
Toate compun același crez.
Această rugăciune infamă
Ale cărei versuri nu au rost
Pun stăpânire pe o persoană
Până uită ce este, ce va fi și ce-a fost.
Vorbele nu produc răni deschise
Nu lasă urme de sânge pe piele
În urma lor rămân numai cicatrici
Și fricile a ce înseamnă ele.
Porii deschiși de nesiguranță
Sunt presărați de semințe inculte
Ce cresc, se usucă, răsar iară
Un cerc de credință comună.
01662
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Stănică Ana. “Credință comună .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ana/poezie/14169676/credinta-comuna

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
Da. O "credință comună", o bătătorite prin bătăi de joc de tipul "ești prost", "bine, fraiere", "incapabilule", ce macină psihicul. E bine că se mai fac și astfel de poeme. E deconspirat "același crez", un crez pe dos al oamenilor ce se cred superiori la locurile de muncă, în spațiul privat etc. E vorba cu adevărat de "rugăciune infamă", de abdicarea de la omenie a celor nerușinați față de cei înjosiți.
Nu înțeleg totuși un vers. "Ale cărei versuri nu au rost". Nu se putea "Ale cărei versiuni n-au rost"? Merita steluță. E singurul loc în care nu apare exemplificare. Ce versuri jignitoare ați citit? Nu contează ce scriu alții. Oricum în viață sunt chestii mai palpabile și mai dureroase.
0