Poezie
Toamnă împietrită
1 min lectură·
Mediu
Trecut au anii, cu nemiluita,
Și îmbătrânita timpul omul cel străvechi.
Pustiu rămasa satul din copilărie,
Cândva plin de copiii și de perechi!
Goală-i și ograda, bunicutei mele
Ce iernile mă pripășea pe soba încălzită.
Azi nu mai stă în poartă să mă ia în brațe
Și nici bunicul nu o mai alintă.
Via uscata cu strugurii atârnați,
Nu-i nimeni astăzi să o mai culeagă.
Și nici nu mai miroase-a must în sat
Cum mirosea-n toată toamna beteagă.
Doar mărul a rămas ca întotdeauna,
Înalt și doldora de mere înroșite.
Trec zilele umbrite una câte una
Bunica nu mai vine să-mi facă plăcinte!
00755
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stănică Ana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Stănică Ana. “Toamnă împietrită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ana/poezie/14166172/toamna-impietritaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.