Din sacrul Ou

Ştefan, chiar dacă mi-ai dovedit că nu ai suficiente lecturi, scrisul tău având, mai degrabă, spontaneitate suprarealistă, dar şi câteva obsesii ce se reiau de la un poem la altul, atunci când simţi că ai atins filonul de aur, ai făcut o frumoasă şi inconştientă trimitere la Oul dogmatic al lui Dan Barbilian, ceea ce este de lăudat. Din acest punct de vedere, te felicit!

Câteva mici observaţii de natură tehnică şi gramaticală, acolo unde ai încă multe lacune:

Și fața către lună-i e întoarsă.

lună-i - este greşit. i este prescurtarea verbului a fi în cazul tău, ori tu foloseşti deja verbul a fi la pers. a treia, singular - e

poate voiai să zici i-e întoarsă, adică faţa lui - i - este întoarsă

forma corectă este şi faţa către lună i-e întoarsă

nici versul asta nu ma multumeste: Pe creștet tu de stele-ți pui maramă

e alambicat rau.

ar trebui: pe creştet tu-ţi pui stelele maramă

alt vers:

cupa cea cu - alăturare nefericită, ceacu

poţi folosi amforă în loc de cupă, ca să înlocuieşti silaba urătă la auz

amfora cu vin

ps.

timpul meu este limitat şi nu te pot corecta mereu. Dar fiindca, după corecţii, poemul tău va fi stelar, am zis să te ajut

să fii iubit!