Poezie
Călătoria către nemărginire
1 min lectură·
Mediu
Am lăsat pământul încet să dispară,
N-am mai privit înapoi, nicio ocară,
M-am rupt de zgomot, de lumi, de hotare,
M-am desfăcut în particule clare.
M-a prins un vânt cosmic, un suflu divin,
M-a spulberat într-un vis pelerin,
Am devenit o lumină fără trunchi,
Raze de stele ca într-un mănunchi.
Oceanul tăcut al cerului întins
M-a prins într-un vârtej nestins,
M-a dus până-n margini, până-n nimic,
Unde timpul încetează să ticăie ritmic.
Eram în tot, eram în pustiu,
Eram fior, eram doar un chiu,
N-aveam nici nume, nici chip, nici contur,
Doar libertate pe aripi de vultur.
Apoi, din adânc de vid nesfârșit,
M-am răsucit într-un arc liniștit,
M-am făcut ploaie, m-am făcut vânt,
M-am întors înapoi pe pământ.
Cine se pierde în stele departe,
Nu se întoarce la fel, devine aparte,
E val, e idee, e suflu de soare,
E parte din cosmos, e fără hotare.
01708
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plesca Adriana Doina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Plesca Adriana Doina. “Călătoria către nemărginire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plesca-adriana-doina/poezie/14188136/calatoria-catre-nemarginireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓aceleași poetizare ca la doamna Floare Petrov, asta poate fiindcă folosiți perfectul conpus și vă povestiți viața. Aveți mici problemele la rime, de exemplu contur cu vultur nu rimează cum trebuie din cauza accentelor diferite la silabele finale. Idem, nimic cu ritmic. Însă cred că există potențial dacă cizelați rimele, ideile fiind interesante.
0