Iubindu-te pe tine
Iubindu-te pe tine, se-oprește lumea-n loc, Și tot ce pare umbră devine iarăși foc, Din tăceri se naște cântec, din pași, o melodie, Și-n suflet mi se-ntinde o dulce veșnicie. Ești dorul
Foșnete cu sens
În aer plutesc scântei de bucurie, Iar inima-mi dansează printre flori, Se naște-un zbor de versuri și magie, Ce curge lin, în șoapte și culori. Pe cerul minții tremură lumină, Iar gândul
Îmbrățișează-mă
Îmbrățișează-mă, tăcut, cu zorii, Când lumea doarme-n boabe de cristal, Și lasă-mi fruntea-n cântecul ninsorii Ce curge lin pe tâmpla ta, domol, egal. Îmbrățișează-mă cu glasul serii, Când
Trăitorul și scriitorul
„Trăitorul și scriitorul” El scria. Ea trăia. El vedea lumea prin litere, ea prin respirații. El căuta sensul, ea îl simțea. Când ea plângea, el învăța cum se scrie ploaia. Când el tăcea, ea
Toamna asta
Toamna asta Toamna asta plânge-n ramuri goale, Cu lumini ce mor încet în vii, Frunza-i scrisă-n slove autumnale, Ca o filă arsă in chinovii. Vântul suflă versuri în tăcere, Pe ogoare se
Eternitatea unei clipe
În clipa asta ne-am pierdut, Nici înainte, nici trecut, Doar pulsul blând al nemuririi, O rază prinsă-n zborul firii. Timpul s-a șters, nu mai există, Doar noi, un vis ce-n cer persistă, Un
Călătoria către nemărginire
Am lăsat pământul încet să dispară, N-am mai privit înapoi, nicio ocară, M-am rupt de zgomot, de lumi, de hotare, M-am desfăcut în particule clare. M-a prins un vânt cosmic, un suflu
Mult zgomot pentru nimic
Prin bezna lumii, am pășit în ceață, Crezând că sus, dincolo de viață, Se află cheia, se află cerul, Dar tot ce-am găsit a fost misterul. Am urcat pe stânci de umbre și gânduri, Mi-am
Adevărul împletit în iluzie
Adevărul stă gol, fără chip, fără nume, Dar cine l-ar vrea fără vise și glume? Căci prea crud arde și prea rece sfâșie, Așa că-l îmbrăcăm în mătase târzie. Îl punem în șoapte, în umbre
Compasul Nevăzut
În zori de gând, când omul crede că voiește, E doar un fir de lut ce-n sânge se rotește, Căci poftele ce-l cheamă nu-s ale lui deloc, Ci foamea vechii fiare ce-l prinde iar în joc. Când
Iluzia libertății
În pânza neagră-a unui vis uitat, Se țese iar un cer delimitat, Și-n umbre moi, cu mreje dint-un cânt, Matricea renaște, pulsând cu avânt. Ne-am smuls din pravile, din cifrul cel vechi, Am
Liberul Arbitru Iluzoriu
În carnea mea zvâcneşte un dor ce nu-i al meu, Un foc ascuns, un şir de pofte ce curg mereu, Nu eu le port, nu eu le vreau, nu eu le chem, Ci sângele străvechi, ce e ca un blestem. Mă trag
Matricea Renăscută
În valuri de umbră, sub cerul ce tace, Matricea se naște, întregul preface, Un țesut de vise, un lanț invizibil, Din fire subțiri, dar cumplit de lizibil, Ne smulgem din lanțuri, cu sânge și
Țesătoarea Lumilor
Nu sunt nici munte semeț, nici mare ce urlă-n furtună, Sunt dealul tăcut ce se-nalță din umbre și lună, Un semn ce străpunge pământul cu umbra-i domoală, Văzut în depărtări vaste de ochi fără
Il Separatio
Il Separatio Din negura primă, unde haosul doarme, S-a ridicat umbra cu sfinte alarme, Il Separatio, stăpânul tăișului rece, Ce taie văzduhul ca doruri să plece. Nu-i zeu, nici demon, ci
Paradoxul Dorului
Paradoxul Dorului Mă întreb dacă iubirea renaște, Dacă dorul poate fi rescris, Dacă sunt ecou în zi de Paște, Ce arde-n întuneric, dar e stins. Dacă iubirea noastră nu e sânge, Nu e nici
Mușcătura nevăzută
Tu ești veșnic pe aproape, Să mă muști mereu ai vrea, Însă harul dintre ape Nu te lasă chiar așa.
Metamorfoza focului
Eram cândva o pală mare Și mă rostogoleam arzând, Azi sunt o adâncire caldă, În brațe fine legănând. Am fost văpaie născătoare, Furtună-n vânt, arsură-n vis, Dar m-am topit într-o
Metamorfoza focului
Metamorfoza focului Eram cândva o pală mare Și mă rostogoleam arzând, Azi sunt o adâncire caldă, În brațe fine legănând. Am fost văpaie născătoare, Furtună-n vânt, arsură-n vis, Dar m-am
îngerul veseliei
coboară din lumina un înger nou pe umăr se așterne din fâlfâit de aripi un zâmbet se desprinde alunecând sămânța-n miez de suflet ploaie de fericite lacrimi udă pustiul însetat rasare
Unui lacom
Multe măini iți ies din umeri, Imposibil sa le numeri, Caci tu în lacomia rea, S-apuci cu ele, tot, ai vrea.
Păcat divin
În mine se zbat aprig fiori de primăvară, Dar și urcări spre piscuri, pe unde nu umblară, Ai mei ochi din adâncuri. Tu, Creator de spații, M-ai plămădit din sânge, țărână, constelații. Ai pus
spirit viril
să-mi prindă inima-n cătușe și fedeleș sa-mi lege pulsul și nod vânătoresc să-mi facă din năstrușnicele-mi vise să-mi prindă gândul în menghina sărutului să-mi aresteze patimile din rănile
metamorfoza unei lacrimi
perla de sare te ivesti printre gene din durere plangi cu ciuda caci vise neintrupate te mistuie adanc iti aud tipatul de jale risipindu-se pe obraji repeti acest ritual existente
fericire in rate
am decis sa cumpar fericirea in rate pretul e cosmic de mare platesc un acont mai intai numar cu atentie teancul de file inceputuri de idile adunate cu entuziasm apoi devin rob bun
cortex cerebral planetar
sunt un punct pe noosfera axonul realizeaza sinapse cu dendritele semenului meu emit si captez minte umana gandurile-mi se aprind cristalizandu-se permanent in creuzetul colectiv le scald in
recunostinta
m-ai cules in palmele tale ai suflat viata peste mine murisem si-am inviat ti-ai plimbat ochii fascinanti peste aura mea mi-ai reglat reperele spirituale mi-ai inaltat viziunea asupra lumii si
aura protectoare
insetata de lumina sorb aur topit din stralucirea firului de nisip reflectat de aurora boreala flamand spiritul respira sunete cosmice imbibate de vitamine astrale praf cromatic de stele cu
sarut
Mi-am dorit ca sarutul Sa ma sarute. Si cand buzele sale Le-a atins pe ale mele M-am transformat in sarut. Acum sunt sarutul insusi. Ma aplec si sarut pamantul Din care-mi trag sangele. Imi
libertate de exprimare
zbor frant cuvant de rima sugrumat gand de ritm inlantuit idee in silabe numarate risipita sentiment de masura ingradit captiv sufletul poeziei de rigoare ucis liber avant printre
prizoniera
ma tii inchisa in inima ta ma lasi sa privesc un ciob de luna un petec de lumina o frunza dansand dar nu mai mult am incercat sa evadez un fir invizibil ma tine legata n-am ajuns prea
Oare?
M-am indragostit de tine, Sau de Dumnezeul din tine? M-a atras personalitatea ta, Sau pura ta individualitate? Am simtit ca esti alcatuit din iubire, Dar tu vorbesti doar,despre ea. Am
crezul unui ateu
nu crezi in nici un zeu nu-i asa ai marturisit cu revolta crezi in adevar il strigi cu eroica indrazneala de cate ori ai ocazia te iei la tranta cu dumnezeu daca e nevoie pentru a-ti rosti
as vrea
as vrea sa traiesc tot ce se poate trai pe acest pamant si dincolo de el sa ma balacesc in noroi sa ma scald in apele tumultuoase ale Niagarei sa simt tot ce poate un om simti de la oribil
sublimare
mi-ai patruns in inima care a zvacnit emotia te-a vascularizat abundent te-am cautat in ventricolul stang dar...nu erai am privit in cel drept nu...te aflai nici in celelalte incaperi n-ai
soapte
In coltul buzelor Infloreste un zambet Pentru tine Iti iau in palma Calda mana Inclin capul Te las sa speri La un sarut Astept ca inima Sa-ti bata tumultuos Doar... ca sa-ti Soptesc
caderi
sa numar caderile cand am alunecat in dragoste ar avea vreun rost sa ma intreb daca am cazut ori ridicat in iubire mai bine nu contabilizez nici nu caut raspunsuri doar ma bucur ca am
inaltare
te tavalesti in noroi gusti dulcele pacat cu amprente amare uneori cu nesat alteori cresti copac cu ramuri atingand norii te adapi din adanci radacini cu seva vietii scormoni fundul
cununie
pana cand moartea o sa va desparta rostire sacra in dimineata nuntii asupra mirilor coboara harul promitand uniune durabila care moarte intreb privind in jur cum sfinte noduri se
ardere
flacara vie imi arde fiinta simt iz de vene calcinate funingine si fum sangele mi-e scrum beau insetata viata din causul palmei tale si reinviez mereu sunt un biet condamnat la discretia
naiul sarutat
suflul fiintei tale se scurge in narile naiului rasuflarea ta plapanda abia atinge instrumentul transformandu-l in cant caldura expiratiei tale insufleteste nascand sunetul pe care cu
dorinta
as vrea sa fiu o picatura de roua pe o floare de lotus sa ma preling pe limba ta insetata si sa alunec in inima ta
Empatie
Nu-mi doresc sa vii la mine Pe poteci adevarate, Sa se naruie visarea In cruda realitate. Sa ramai in mine doar, Iar cand timpul tau o vrea, Sa fii indragostit de-o fata Si-n galop alergi la
