Eternitatea unei clipe

dar, ici și colo, are câteva probleme. Am să o iau vers cu vers:

În clipa asta ne-am pierdut, (8 silabe/iambic/a)
Nici înainte, nici trecut, (8 silabe/iambic/a)
Doar pulsul blând al nemuririi, (9 silabe/iambic/b)
O rază prinsă-n zborul firii. (9 silabe/iambic/b)
-- versul 2 sună forțat, trebuie să se facă ceva cu acel "nici înainte"

Timpul s-a șters, nu mai există, (9 silabe/iambic cu aritmie la "Timpul/c)
Doar noi, un vis ce-n cer persistă, (9 silabe/iambic/c)
Un suflu cald, o mângâiere, (9 silabe/iambic/d)
O stare de extaziere. (9 silabe/iambic/d)
-- versul 1 este tautologic (dacă-i șters, e clar că nu mai există)
-- nu se păstrează alternanța măsurii din strofa 1
-- "ce-n cer" sună rău (ce-ce)

Ne-am risipit în vânt, în gând, (8 silabe/iambic/e)
În abisul lumii, fremătând, (9 silabe/iambic cu aritmie la "În abisul"/e)
Dar n-am căzut, ci ne-am unit, (8 silabe/iambic/f)
Într-un fior nedeslușit. (8 silabe/iambic cu aritmie la "Într-un"/f)
-- versul 2 nu are aceeași măsură ca celelalte versuri, iar alternanța nu este respectată din nou

Nu trup, nu margini, nu sfârșit, (8 silabe/iambic/f)
Doar arderea de infinit, (8 silabe/iambic/f)
O clipă-n care ne-am retras, (8 silabe/iambic/g)
Și-n care veșnic am rămas. (8 silabe/iambic/g)
-- acele "nu"-uri din versul 1 nu sună prea bine, aș recomanda "nici"
-- versul 2, cred, ar suna mai bine așa: Doar ardere la infinit.
-- se repetă rima versurilor 3 și 4 din a treia strofă, ceea ce face ca distincția dintre ultimele 2 strofe să nu mai fie atât de clară (aceeași măsură, aceeași rimă, același ritm). Nici măcar dpdv semantic nu diferă atât de mult.
-- nu este necesară virgula aflată după "retras"
-- nu se respectă alternanța din prima strofă (măsura)


Cam asta am observat eu. Dar, poetul decide. Numai de bine!