Poezie

Iluzia libertății

1 min lectură·10 martie 2025

Mediu

În pânza neagră-a unui vis uitat,

Se țese iar un cer delimitat,

Și-n umbre moi, cu mreje dint-un cânt,

Matricea renaște, pulsând cu avânt.

Ne-am smuls din pravile, din cifrul cel vechi,

Am sfărâmat zăbrele și-n cod străvechi,

Dar vântul nopții, șoaptă de argilă,

A scris iar legi pe-o stâncă fragilă.

Ne-am zis eliberați, ne-am dus spre zări,

Crezând că am rupt iar lanțul din cărări,

Dar viziuni de flăcări și himere

Ne-au dus în alte plase efemere.

Iubirea? Un vis tăiat dintr-o stea,

Ne cheamă dulce, dar doar promitea,

Căci tot ce îți dă gust de infinit

Se-nvăluie în aur fals, strivit.

Adevărul? Un astru reflectat,

Ce pare clar, dar este decalat,

Un ochi ce pare viu, dar e-nchistat,

Un sfinx ce zâmbește neîmpăcat.

Ne scuturăm de visele-mpletite,

De lanțuri blânde, fin poleite,

Dar la final, când crezi că ești stăpân,

Te-aprinde iar cercul cel păgân.

00565

Plesca Adriana Doina. “Iluzia libertății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plesca-adriana-doina/poezie/14188004/iluzia-libertatii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.