Poezie
Adevărul împletit în iluzie
1 min lectură·
Mediu
Adevărul stă gol, fără chip, fără nume,
Dar cine l-ar vrea fără vise și glume?
Căci prea crud arde și prea rece sfâșie,
Așa că-l îmbrăcăm în mătase târzie.
Îl punem în șoapte, în umbre subțiri,
În raze de soare pierdute-n priviri,
În ochi de femeie, în dor nerostit,
În jocul iubirii ce pare-mplinit.
Dar ce e real? Și ce e poveste?
Ce rămâne din tot, când tăcerea lovește?
Când mâna se-ntinde și prinde doar vânt,
Când glasul se duce și nu e cuvânt?
Ne mințim frumos, jucăm niște roluri,
Ne legăm de iluzii, ca mările-n maluri,
Dar dincolo de ele, sub valuri tăcute,
Adevărul așteaptă, nu-i nimeni să-l caute.
Căci cine l-ar ține, așa dezgolit?
Mai bine-l ascundem, sub vis implinit,
Ca un colac moale, frumos împletit,
Din jumătăți de nimic și-un strop de iubit.
00601
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plesca Adriana Doina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Plesca Adriana Doina. “Adevărul împletit în iluzie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plesca-adriana-doina/poezie/14188007/adevarul-impletit-in-iluzieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.