Poezie
Iubindu-te pe tine
1 min lectură·
Mediu
Iubindu-te pe tine, se-oprește lumea-n loc,
Și tot ce pare umbră devine iarăși foc,
Din tăceri se naște cântec, din pași, o melodie,
Și-n suflet mi se-ntinde o dulce veșnicie.
Ești dorul care arde în nopți fără hotar,
Și glasul ce răsfrânge lumina unui har,
Când spui un simplu „vino”, se-nclină universul,
Și-mi pare că în tine își caută realul versul.
Ești liniștea din care cuvântul se ivește,
Și cerul din privire, când totul se topește,
Iubindu-te, iubite, nu știu de ce trăiesc
Dar știu că-n tine toate în mine se unesc.
Și dacă într-o clipă s-ar stinge tot ce sunt,
Rămâne dorul tău, eternul meu cuvânt,
Căci viața mea e simplu: un drum spre mâna ta,
Și-n fiecare pas, iubirea ta, a mea.
01301
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plesca Adriana Doina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Plesca Adriana Doina. “Iubindu-te pe tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plesca-adriana-doina/poezie/14195428/iubindu-te-pe-tineComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iubirea face să se mişte “lumea”, o transcende, sublimează şi imprimă pe arealul ei sublimul, transformă “umbra” ce captează vinovățiile, autocompătimirile şi acutizează rănile, în lumina cu efecte cathartice, iar în “privirea” îndrăgostiților se reflectă celestul infinit.
0
