Coculeanu Paul

pe undeva am în piept o minusculă pană am în burtă pe undeva o frântură din piatra la rinichi ce l-a pătruns la tribunalul gropii la întoarcerea în adânc pe nichita o viziune din ochiul

constanța azil al declasaților constanța ricoșării până la dracu-n praznic să le ia să le ducă departe pe mașini dintr-un șanț nemernici guvizi cu găi în războiul constant crabi și

în cea mai mare măsură dacă nu chiar detot îmi declin răspunderea pentru răsfoitul și ceea ce faci tu acuma vara din trupul meu toropit nu-mi mai spui precum ziua „ce scump ești” doar te

sper ca după revenirea ta vei pune multă presiune cu zmeul verde-albăstrui piele de gușter fluturat banner pe clădirea care trecea într-o perioadă defunctă drept cea mai înaltă din orașul iubirii

dintr-o deferență pentru magicieni pălării ascuțite cu boruri mari scoți negre albe roșii verzi argintii aurii gri le învârtești în gând prin aer farfurii mi-atingi fruntea cu bagheta și începem

fetișul ce ne-a unit a salvat după trei ani viața unui șofer de autobuz și a altora aveam atâtea să-ți arăt că nu mai știam unde atunci te-ai hotărât și-am stabilit întâlnirea cea mare după ce

ieri m-ai răcorit salcie pletoasă îți auzeam plânsul îți recunoșteam vocea părul tău cel lung va înflori în curând și va fi verde peste orașul trist norii cenușii s-or juca leapșa cu razele de

focul se aprinde pe seară revoluția primăvara în fiecare veac musai după echinocțiu ca-n iași '48 și de două ori la chișinău 27 martie '18 sau mai 2009 jocul literelor de foc este

Am fost într-un ținut îndepărtat. Fusesem cu o seară înainte într-un club trăznit, la o petrecere a burlacilor. Nu prea știu ce s-a întâmplat la apogeul petrecerii, că tare sunt neserioși amicii

azi am discutat cu o doamnă din statele unite te rog frumos ai grijă ce spuneți i-am reproșat știu că și mie mi-e dor de soț și dacă pleacă două zile ieri s-au împlinit trei ani de când ne-am

Bătăile timpului nu se mai interpun între noi. Am câștigat un rămășag făcut de mult cu moartea. Zboară numerele, se zbenguie și se arată altă cireadă. Lasourile minții ne fură în alte dimensiuni.

mi-e teamă și să scriu un rând s-ar rupe vraja zorilor de august mi-e teamă să nu sparg această sferă atmosferă din noi din cameră din orașul tău c-un râu însetat după un strop din

hibernarea dunăreană fie și pontică încearcă s-acopere treptat km2 cu km2 marea neagră trecere c-un pod argintiu până în Bosfor și Caucaz îngheață se fură încă toate liniile și căile de

pantofi cu orbitor lac mortali lângă un crhysler sar în el zeci de femei valiză plină cu bani mai bine-i dai foc decât să joace diabolice văpăi în ochii unor mișei cercei la

în fiecare anotimp uităm câte ceva pe unde trecem lăsăm în spate sacrificii materiale ne amintim totul despre noi de Crăciun și ne prețuim câteodată viața după cadou uit din când în când

mi-am imaginat un ibric ceva mai mare universul cel vast pământul zaț într-un plan înclinat am băut cu toții aceeași cafea unii s-au trezit alții se maimuțăresc pe jos și-n fotolii încă mai

despre ecranul cel negru pe cerul senin puțini dintre voi ați auzit vă garantez n-aveți ce pierde dați click pe desktop se derulează o dată la cinzeci de ani jubileul său poate fi surprins o dată sau

mă holbez la felul cum arăt și mă gândesc la felul puțin zurbagiu sportiv casual puțin prea clasic în care mă comport și-mi schimb hainele în orice schimbare de sezon mai ales de la cel

stejar se cheamă oare îndemnul de-a ucide extremă urgență ori poate nuc precum un șarpe bine m-adumbresc încolăciri de brațe am fost comis o crimă nemăsurată o crimă cu

primăvară mai nimic nu se poate compara cu luna ta Florar atunci când eram de-o șchioapă nu te vedeam așa cum te văd azi preschimbată -n Florăreasa apei aerului și a țărânii crăiasă cu

între filme mai sunt filme și filme, filme întregi de reclame, promo, emisiuni de divertisment, jurnale, documentare, comunicate speciale pentru țară. dar nu observ unde ar fi clasicismul iubirii; un

robotul meu este un medium din fulgi topiți pe străzi voiam să merg ușor pe lângă androidul ăsta cam sordid – degeaba – rablagit până-n pragul disperării mediumul mă ducea de nas ca pe-urs cu

un munte de om se lăsase prizonier teluricei ultimei nopți n-am de ce să exagerez se lăsase prins condamnat fără drept de apel și noi toți îl îmbrânceam îl scuipam ca pe hoții de cai ah ce palme și

Din acest loc, unde pândeam și eu, mi-am adus aminte cât de superstițios putea să fie Mida. O carte însuflețită, o ultimă carte pe care o trăsese colegul meu la o ghicitoare foarte cunoscută din