panseu liric de Sfântul Ștefan

mi-am imaginat un ibric ceva mai mare universul cel vast

pământul zaț într-un plan înclinat

am băut cu toții aceeași cafea

unii s-au trezit alții se maimuțăresc pe jos și-n fotolii încă mai moțăie

majoritatea au adormit iarăși îmbrățișați pe trecerea Căii Lactee

au rămas sinistrații părăsiții fără niciun acoperământ fără chipul divin

n-au cooperat nici după mii de duble greșeli nu și-au recunoscut ratarea vieții nici în celulă

noi abia de ne-am chinuit să zărim destinul pe fundul ceștii

pe marginile ciobite de copite

degeaba cangurul zvelt

destinul animal și-a luat un elan ne-a scăpat

printre degete curge din rănile veșnice

destinul angelic mariologic sau hristic

vinul euharstic ne-mbibă rareori prescura

dacă nu ne pălmuim ușor fețele spălate și nu bem apa rece din fântână

ca să nu mai însetăm niciodată

după izvorul celest

nu vom căpăta trupul cel vast

dacă nu ne dezbrăcăm de păcate

nu vom avea libertatea

dacă nu ningem ca florile albe ale miresei prin ploi

ne putem boteza și acum până seara întru Duhul Sfânt

cu aripile fluturilor de zi

să viscolim să scriem cu zborul liliecilor

noaptea peste munți și câmpii

orașele ultime s-ar putea să ne scuipe în nelocuire

canalizările vor exploda vor țâșni-n sus capacele țevile șobolanii

vor refula scurgerile-n templele idolești ale civilizației

de tip american și european

ce-i de făcut fraților în regimul de austeritate

ne pătrunde întunericul încet înghețăm ne degeră nasurile ne-amorțesc în ger bărbiile

fruntea obrajii ne pișcă buzele crapă urechile cad acadele roșii și ard orbitor

pământul e un turban

pe care Allah prin mâna profetului său a scris un secret neaflat

pământul e un batic oriental

Druga marea zeiță șterge cu el pe cap trupurile sfârtecate ale jerfiților din Bengal

pământul e comanacul părintelui Ilie Cleopa

e mantia neagră tivită cu mov a părintelui Arsenie Papacioc

pământul doarme visează noile legende ce le-o trimite bunul Dumnezeu

pentru a ne invita să trăim cu-adevărat felul din veci neschimbat

ultramodern dar totuși din plin

ascetic-tradițional

pământul e vast

dacă știm să-l vedem

pământul e-un vers

sempitern

altfel de-ar fi

ne-am prăbuși

pământul are Autor

noi suntem ai săi

cititori