lumina ce sporește și ne scaldă

- a sparge sfera (atmosfera) cu un râu? - e ca și cum ai zice că vrei să spargi un burete c-un jet de suc. e-o metaforă prin care-ai anihila teama. ăsta i-ar fi rostul, la o adică. doar că-n logica textului, nu se potrivește.
- râu însetat după un strop din cer = un strop de ce, din cer?
- strofa a doua = o aglomerare feroce de noțiuni fără abolut nicio legătură între ele îmi cade-n cap, se-mprăștie-n jurul meu ricoșând. tot ce-mi rămâne-i zgomotul acestor ingrediente.
- din rochia albastru închis (...) scoate în evidență ochii verzi? = între închis și scoate i-o falie uriașă pe care tu o umpli de flori mov. n-are sens.
- "de pe blana ... ajunge-n ochii galbeni" = ce? lumina?

determinări la determinări. determinări peste determinări.
e ca și cum aș rupe-n bucăți trei tablouri ale lui dali și-aș face din ele alte trei, la nimereală.
lipsește viziunea. cheagul. lipiciul.

- cum se face-o omletă, m-a-ntrebat x într-o zi... e greu?
- pi, nu. niște ouă, lapte, sare, puțină telemea și-un pic de ulei.
și-atunci omul o luat tigaia și-a trânit acolo cinci ouă cu tot cu coajă, un litru de lapte, o felie de temelea și-o picătură de ulei.

Explicații care mă amuză, spre lămurirea textului, deși nu ar trebui să fie date:

La cea de-a doua strofă:

Să am pardon, orașul este străbăt de-un râu, nu atmosfera, care e la două versuri distanță de râu.

Strop de ploaie, caniculă, râu care a secat mult, căruia i se văd coastele (chestii de beton precum dinții, n-am intrat în amănunte). Eu și "noțiunile" în "adunare feroce"! Dacă spui că ar fi trebuit noțiuni cu legături între ele, înseamnă că te așteptai să citești o monografie a orașului, nu despre trăirile mele.

Strofa a patra:

Lumina, de la începutul poeziei și până la final este cea care evidențiază albastrul rochiei și verdele ochii iubitei.

La strofa a doua:

Nu am ce să re-comentez. No comment.

întrebările erau retorice.
mulțam, totuși, pentru efort.

N-am făcut eforturi prea mari. Oricum, uitasem să-ți mulțumesc pentru observații. Unele sunt foarte atente, altele mai puțin, oricând binevenite. Și să nu te simți în mare culpă. Pentru că nu ai de ce.

Întrebări? Nu erau. Erau observații, nelămuriri, te-arătai mirată că nu scriu cu cap. Am văzut semnele ?, cu ghiotura, însă nu am găsit interogația propriu-zisă, decât în anecdota pe care nu mă obosesc nici să o citesc în întregime, neavând de ce să-mi fac sânge rău. Mersi și pentru ea. E o realizare pentru mine. De obicei nu sunt citit, nu sunt comentat, nu contez.