Claudiu Tosa

cu siguranță o casă fără uși înseamnă o continuă căutare.
scriem lungi scrisori la lumina unor stele tăcute.
un drum un singur drum eliberat de anotimpuri de oameni de serpentine.
o singură seară se-ntâmplă o singură și continuă seară.
dincolo de ea nesfârșit și tandru somnul nostru cel de toate zilele.
zăpezile vor acoperi luminile orașului și vor trăi împreună fericite până la sfârșitul lumii.
cu umerii aduși înainte undeva în munți
sunt chiar eu într-un trecut îndepărtat.

caut ușa casei fără de uși
apoi mă gândesc la altceva și încep să uit.

O fi probabil o mica nota de ironism asa cum zice colega noastra
Olga, dar nu cred ca proportia e mai mare de 1% :)
Textul cu adevarat nu este \"nu stiu cum\" dar mie personal
mi-a placut ideea.
Desigur am mai intalnit asta pana si-n desenele animate,
dar mie mi-a placut.Poate din cauza ca e prima oara cand
vad ceva de acolo scris in versuri.

nu inteleg cu ce ar trebui sa ma ajute pe mine balaria asta de text. \'cafea cu parfum de femeie\', \"Prin țigara asta leneș fumegând/ delimitez spații /și timp /și senzații\" e o exprimare de copil de clasa a cincea. si nu exista nimic poetic aici; se simte si faptul ca nu ai ce zice si incerci sa poetizezi si tu despre \'ceva\' doar doar o sari careva cand o vedea \'timp\' \'spatii\' si \'senzatii\' si chestii cu caracter feminin.

finalul e o tampenie, nu se potriveste deloc cu restul textului, e o dulcegarie fara efect, mai degraba cu \'defect\'.

ti-as recomanda lectura si sa fii mai exigent cu ceea ce scrii, bunele intentii nu reprezinta si realitatea. una e ce vrei alta e ce este.

si dragul meu florian, costin nu e deloc incrancenat, e unul din cei mai sinceri de pe aici si cu bun simt.

te sfatuiesc sa nu mai iei critica asa ca pe o bata in cap si sa incerci sa-ti judeci textul si din perspectiva altor cititori nu doar din \'etica si bun simtul personal\".

ce inseamna \"moartea o scutură/ de tăciunea terestră\" ? ce-i aia tăciunea ?

pot sa-ti spun deocamdata ca sa vorbesti despre \"coaste\" in poeme cu tenta suprarealiste aduce foarte mult plictis. te sfatuiesc sa incerci sa schimbi si sa eviti expresii care sa contina coaste, irisi, si alte veleitati suprarealiste de genul.

da. ce tot atatea titluri in engleza

Bine te-am gasit.

Cred ca tu esti ori indragostita ori nostalgica ;-)
Bineinteles ca nu e nimic rau in asta, dimpotriva.
Incearca sa renunti la stereotipe, adica incearca sa comunici o stare sau o dorinta printr-o imagine sau o constructie metaforica; nu prin cuvinte ca \"te doresc\", \"te visez\" , etc.
Nu ca textul n-ar fi bun, nimeni nu exceleaza de la inceput, pana si poezia se invata ( ca factor al simtului vreau sa spun ).

Incantat de prezenta ta printre noi si mult succes mai departe.

Cu prietenie,

clau:)

Salutare.

Mihai, eu am ciudata senzatie de influenta stanesciana in poeziile tale.Este un lucru bun pentru inceput, dar de care trebuie sa treci si sa te scrii pe tine.Stil si originalitate inseamna eu indiferent daca altii au scris intr-un alt fel si au fost apreciati.
E numai o parere - ideea influentei lui Nichita - pe parcurs s-ar putea sa se vada mai bine si eu sunt sigur ca tu te vei cerne - cand va fi vorba de creatie - de poetii si scriitorii pe care ii admiri.

cu prietenie,

clau:)

in primul rand aceasta postare trebuie trata ca un hibrid, ca o bisexuala :) este jumatate jurnal - jumatate poezie.
as corecta cate ceva dupa ce ar trece emotia scrierii.

in prima strofa as face urmatoarea modificare:

\"[...]
vreau s-o păstrez în forma ei bună,
și plângeam pentru că ai plecat
cu andreea sau alexandra sau dana,
dracu’ mai ține minte, iubitule,
le-am pierdut șirul,
[...]\"

apoi vezi ca de aici trebuie sa-l scoti pe care:

\"până simt că toate picăturile
care curg pe mine
și nu-mi mai încap în pori

ar suna mai bine fara.

scrierea are la prima vedere un caracter destul de pueril si desi in prima instanta personificarea \'singuratatii\' poate parea o chestie facila, la indemana, eu unul am perceput-o ca fiind reusita. acest text nu alearga dupa imagini deosebite si nici nu se forteaza sa impresioneze metaforic vorbind, este pur si simplu sincer ( eu asa-l simt ), ca un fel de goodbye baby, you\'ve been the greatest but fuck you & your choices.
ultima strofa este preferata mea, cap coada. a iesit o imagine grozava in final, care reprezinta cel putin un motiv pentru care textul in sine sa nu ajunga la atelier.

citind am avut un sentiment de deja vu, iar un text e deja 50% reusit in momentul in care reuseste sa-ti starneasca niste emotii reale si sa te puna pe ganduri. ca un strigat smuls dintr-un peisaj mut si plin de culori inchise. poate oana a exagerat un pic cu repetarea singuratatii, dar tot a scris ceva misto ce merita atentie.

kaboom!

foarte interesante aceste personale din care s-ar putea face pe viitor un articol veritabil chiar. asta insa cand va fi complet. adica atunci cand autorul se va apleca si asupra conduitei morale a unei parti din categoria persoanelor descrise de catre el mai sus, insa de varsta medie din romania, ratate dpdv profesional si personal, care-si taraie basinile pe la mai toate evenimentele literare (nu doar USR) si se erijeaza cu superioritate in diferite pozitii cu care-n realitate n-au nicio treaba, salivand dupa recunoasterea meritelor si a talentului pe care nu le au iar uneori sperand sa rupa himenul cate unei debutante grase sau strambe. e plin de aceste persoane, de la individe care se fac manga ascultand la nesfarsit \"melodia aia de la ducu berti\" care i-a compus-o fostul solist vocal al formatiei (galeti literare si sexuale care uneori cauta cuvinte interesante prin dictionarele literare pe care stau in fund in fata calculatoarului, pentru a-si face discursul pseudocritic mai pompos), pana la indivizi care vin la aceste intalniri de 3 ani de zile in aceleasi haine, mirosind a aceeasi transpiratie si care fac pe editorii cu tinerii debutanti oferindu-se sa le faca pentru volum copertile (desi nu le fac ei, ci le dau la altii sa le editeze-n photoshop si se tiganesc pe messenger pentru 100 ron coperta cand ei de fapt sunt plini de bani), scot apoi cartile debutantilor la edituri noname, dupa care la lansarea respectivelor volume vin tot ei, realizatii, sa citeasca in deschidere.

acest jeg al subculturii romanesti plin de oameni fara viata personala si moralitate, care incearca sa compenseze printr-o celebritate de salon ceea ce erectia nu le mai ofera si nici capacitatea neuronala, etalandu-si aparenta cultura si inclinatie catre scris si critica, care-s obsedati de propria imagine intr-atat de tare incat roaga fotografii sa-i surprinda-n poze cand privesc numai peste umar sau au tigara in gura sau sunt in aceeasi vesta jigarita cu care umbla de 4 ani pe ei, trebuie sa dispara, sunt de acord cu adrian.

cunosc chiar specimene care veneau prin moldova la cenacluri sa vada exact cum arata life, anumite tipe pe care-n prealabil le sustinusera literar apoi le hartuisera prin telefoane si emailuri. chiar eu insumi am cunoscut unul, la ultimul cenaclu din zona moldovei la care am fost, un masturbationist cu figura de zugrav, pitic si timid, obsedat de o tipa din bacau.

in fine, fiind in acest asentiment cu adrian, eu ii ofer tot sprijinul meu in vederea unei viitoare colaborari pentru realizarea unui astfel de articol, cat mai minutios cu putinta, cu date clare si detalii pe care foarte putina lume le cunoaste dar pe care eu le am. si sunt sigur ca si el dispune de o sumedenie. ar fi interesant sa demascam anumite personaje nocive din mediile pseudoliterare.

imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale dar sunt foarte grabit, revin sa corectez mai tarziu daca am gresit ceva.

cu stima

citatul e dragut. eu desigur, nu l-as contrazice pe autor dar nici nu l-as aproba. ceea ce este insa esential e ca majoritatea lucrurilor inteligente/interesante spuse despre dragoste, mereu se dovedesc a fi toate adevarate, nefiind niciodata doar unul singur valabil.

despre dragoste, mereu se vor spune adevaruri proiectate fie prin propriile trairi fie prin propriile proiectii a ceva neintamplat/neimplinit. ea e ca un model de pantofi cu marimi infinite. unora ne vine una, altora alta, si-asa mai departe.

o adresa de e-mail ai? las-o aici.

deci daca nu te cheama isis nu poti musca si nici linge

\"poate ajungi la
antimaterie tot parcurgând drumul
înapoi/ într-o zi o să faci
reacție
cu propriul tău ne-tu și vei fi
fericit
fericit
fericit...\"

ce-ai vrut sa zici aici ?

poezia e simpaticuta. filmul insa e mult mai misto :)

eu am ajuns pe aici datorita lui ani, intrasem sa vad ce scrie ea si-am ajuns la tine. marturisesc ca nu am mers niciodata atat de in urma in pagina ta de autor pentru a te citi, insa ma bucur ca am facut-o. textul, desi poate pentru unii nu pare, are ceva deosebit, frumos, cuminte si totusi rasunator. are o doza de sensibilitate care reuseste sa faca echilibristica pe firul subtire si perfect intins al dulcegariilor poetice, sa stea continuu cu talpile pe el si sa nu cada. l-ai scris cu adevarat, in urma cu multi ani, insa eu as dori sa-l evidentiez pentru mesajul sau subliminal si pentru maniera foarte naturala in care a fost scris. el nu poarta cu sine neaparat doza de 'wow' pe care unii o cauta astazi in literatura, ci pare mai degraba o candela molcoma care traverseaza incet o camera usor intunecata cu fereastra deschisa catre mare in miez de seara. mi-a placut foarte mult finalul.

Expresivitatea la nivel poetic imi place.La nivel simbolistic la fel.
Nu ma dau in vant dupa textele scurte, dar in cazul de fata
fac o exceptie :)
Singurul sfat pe care ti l-as putea da ar fi sa ai grija cu simbolismul,
nu pune atat de mult accent pe el.

merci pentru citire ( cred ca-i prima sau a doua ) dar la treaba cu scrisul de poezie autentica nu-s de acord.

fara ultima strofa si cu cateva modificari la prima strofa, poemul ar fi chiar perfectibil. personal mi-a placut. e un sentiment destul de cunoscut :)