Poezie
Cimitirul de jucării
2 min lectură·
Mediu
Păpuși mînjite-n fel și chip, desfigurate,
infirme, chele, peticite-ori despuiate,
stau în mormane lîngă urșii mari de pluș,
roși, descusuți și fără nas de tuș,
fără un ochi, cu labe bandajate,
cu burta zdrențe, cu urechile tăiate,
alături de pisici
și de căței
mai mari, mai mici,
toți – vai de ei –
cu cozi și mustăți
pierdute-n festivități
sau amputate grijuliu
de vreun doctor ageamiu;
trenuri de tablă sau vapoare
nederaiate, nescufundate,
ci cu ciocanul certate
și-apoi călcate-n picioare;
mașini de gătit
care-au ruginit,
mingi găurite, dezumflate
sau pur și simplu sfîrtecate;
cărți mari cu poze decupate,
cu pete de ou, de gem și-alte bucate
- cărțile care ne-nvață de toate-
ciopîrțite,
jerpelite,
aruncate
de copii
în cimitirul cu jucării:
vor spune
povești cu zîne
și feți frumoși
urșilor zdrențăroși
și celorlalte păpuși
sau jucării schilodite;
dac-ar ști fetele izmenite
și băieții bătăuși
cum își pansează cățeii de pluș
rănile lor de catifea
cu basmele Ilenei Cosînzeana
sau cum se pornesc dintr-odată
să bată
inimile de mucava,
de plastic sau de tinichea
cînd începe povestea
și ele uită durerea,
se veselesc și sînt iarăși frumoase,
noi, bune, sănătoase,
de te și miri că au ajuns aici
în vechea groapă cu furnici.
Bietele jucării părăsite-
ar fi trăit
la nesfîrșit
dac-ar fi fost iubite!
©Elena Malec, București, 6 noiembrie 1981
0144.167
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Malec
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 220
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 56
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Malec. “Cimitirul de jucării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-malec/poezie/75177/cimitirul-de-jucariiComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EMadevărată.
Am scris-o pentru copii și am prezentat-o primelor mele cititoare, doua fetițe de 4 ani cărora le dam lecții particulare de engleză în acel an, 1981-1982.
Ei bine, reacția a fost o surpriză și un deliciu pentru mine.
Una din ele a început să plîngă, cealalată a mîngâiat-o cu cel mai de bun simț argument:
\"ce proastă ești să crezi și să plîngi, unde ai mai pomenit tu așa ceva, pth, cimitir de jucării!\"
Realitatea e că eu văzusem în cartiere mărginașe ale Bucureștiului acelui deceniu de oroare aceste maldăre de jucării stricate și amestecate cu fiare vechi și mobile abandonate în aer liber.
Morala, cititorii se nasc, nu se fac...
Ioana, am scris-o cu un suflet sensibil în acei ani și dacă ți-a plăcut înseamnă că a(m) comunicat cu alt suflet sensibil.
O dedic copiilor de ziua lor sau copilului din noi care uită de respect și iubire uneori.
Cu drag, Elena
Am scris-o pentru copii și am prezentat-o primelor mele cititoare, doua fetițe de 4 ani cărora le dam lecții particulare de engleză în acel an, 1981-1982.
Ei bine, reacția a fost o surpriză și un deliciu pentru mine.
Una din ele a început să plîngă, cealalată a mîngâiat-o cu cel mai de bun simț argument:
\"ce proastă ești să crezi și să plîngi, unde ai mai pomenit tu așa ceva, pth, cimitir de jucării!\"
Realitatea e că eu văzusem în cartiere mărginașe ale Bucureștiului acelui deceniu de oroare aceste maldăre de jucării stricate și amestecate cu fiare vechi și mobile abandonate în aer liber.
Morala, cititorii se nasc, nu se fac...
Ioana, am scris-o cu un suflet sensibil în acei ani și dacă ți-a plăcut înseamnă că a(m) comunicat cu alt suflet sensibil.
O dedic copiilor de ziua lor sau copilului din noi care uită de respect și iubire uneori.
Cu drag, Elena
0
VTDistincție acordată
Toy Story - în versiune românescă. Nu ți-am văzut comentariul răspuns Ioanei, și mă gîndeam la ziua lor. Ce repede cresc, ce repede îmbătrînim. Și unde se duc jucăriile. Hai, gata, că iar devin melancolic.
Deci, da, poate că finalul ar putea evita prozaicul, dar ținînd cont că e pentru copii, e poate mai bine așa. Frumoasă poezie și frumos gest.
Deci, da, poate că finalul ar putea evita prozaicul, dar ținînd cont că e pentru copii, e poate mai bine așa. Frumoasă poezie și frumos gest.
0
EMTocmai vin de pe pagina ta ( după ce am lăsat o impresie Ioanei la personala ei, am citit poezia ta de curînd afișată).
Am niște mici jene la ea, dar mai aștept.
Cum deja m-ai onorat cu steluța voi fi cuminte cîteva zile.
Vorba zeului deghizat, \"ne mai citim\",
peruzele
Am niște mici jene la ea, dar mai aștept.
Cum deja m-ai onorat cu steluța voi fi cuminte cîteva zile.
Vorba zeului deghizat, \"ne mai citim\",
peruzele
0
VTDoamna profesoară, dar să avem rezon(!), ce\'ș copil(!?). Dar te rog, poate e la latină, poate e la incriptare, poate e la sensibilitățile masonice. N-are importanță. Nu mă supăr. Nu știi tu ce a răbdat pielea mea acum cîteva luni pe aici. De aceea te rog, vorbește. Nu îmi faci nici un serviciu tăcînd și nu mă deranjează critica atîta timp cît e făcută cu bun simț. Și încă ceva, tot sitele știe probabil deja că eu nu dau stele la schimb. I believe in fair play. Și prefer o critică inteligentă unei lingușiri stupide. Așa cum spune și intertextul meu, \"nu datorezi nimănui nimic/ nimeni nu îți datorează nimic\". E multă vreme decînd sînt pe aici a lone ranger.
0
EMimplicit, la vîrsta de 4 ani, cele două fetițe nu au fost decît ascultătoarele poeziei.
Scuze pentru inducere în eroare.
Virgil, tocmai vin de la gara de tren(căci avem și de metrou) unde am cumpărat bilet la Amtrak, deci voi ajunge la poezia ta în vreo 3-4 zile...:)))
peruzele(autentice)
Scuze pentru inducere în eroare.
Virgil, tocmai vin de la gara de tren(căci avem și de metrou) unde am cumpărat bilet la Amtrak, deci voi ajunge la poezia ta în vreo 3-4 zile...:)))
peruzele(autentice)
0
EDMi-a placut poezia ta, Elena. Nu mi-a placut cimitirul. Poate ca jucariile stricate ar trebui ingropate sub pomi fructiferi. Sa nu fie cimitir, sa fie o livada a copilariei si a multelor amintiri.
0
EMcum văd din poză că ești mai tînără ca mine, îți spun și ție, România întreagă era un cimitir de suflete zdrențuite de speranță și frumos în acel deceniu.
Poezia mea nu putea fi o speranță de rod, pomi și livezi.
Iată un argument pro la datarea și consemnarea spațiului socio-politic al unei scrieri, al artei.
Sincere mulțumiri pentru aprecieri,
Elena
Poezia mea nu putea fi o speranță de rod, pomi și livezi.
Iată un argument pro la datarea și consemnarea spațiului socio-politic al unei scrieri, al artei.
Sincere mulțumiri pentru aprecieri,
Elena
0
EDElena, stiu foarte bine ca nu ar avea ce sa caute o astfel de livada in poezia ta, gandeam si eu cu voce tare - oare ce am putea face cu jucariile? Dar cel mai simplu ar fi sa-i intrebam pe copii.
0
GS
elegii pentru fiinte mici, de Eugen Ionescu
0
MSIdeea e super, copiii fac acesete lucruri si animalelor nu numai jucariilor shi daca ar putea le-ar face si oamenilor mari. E un adevar. Pacat ca nu pot sa-ti stelutze...
0
GPAm trecut și eu prin \"Cimitirul...\" dumitale. O poezie-test pentru copii, dar mai mult o poezie pedagogică pentru maturi :)
Schilodind jucăria, copilul își satisface setea de cunoaștere, își răspunde la \"ce, de ce\"-urile sale. Cu atât mai mult în timpurile nu demult trecute. Și ele (timpurile acelea) schilodite.
Schilodind jucăria, copilul își satisface setea de cunoaștere, își răspunde la \"ce, de ce\"-urile sale. Cu atât mai mult în timpurile nu demult trecute. Și ele (timpurile acelea) schilodite.
0
OSTitlul promitea mai multe...
vreau să cred ca e un text ironic , numai așa îl pot percepe...
vreau să cred ca e un text ironic , numai așa îl pot percepe...
0
CTO fi probabil o mica nota de ironism asa cum zice colega noastra
Olga, dar nu cred ca proportia e mai mare de 1% :)
Textul cu adevarat nu este \"nu stiu cum\" dar mie personal
mi-a placut ideea.
Desigur am mai intalnit asta pana si-n desenele animate,
dar mie mi-a placut.Poate din cauza ca e prima oara cand
vad ceva de acolo scris in versuri.
Olga, dar nu cred ca proportia e mai mare de 1% :)
Textul cu adevarat nu este \"nu stiu cum\" dar mie personal
mi-a placut ideea.
Desigur am mai intalnit asta pana si-n desenele animate,
dar mie mi-a placut.Poate din cauza ca e prima oara cand
vad ceva de acolo scris in versuri.
0
ioana