Jurnal

Am decis să-mi despic zilnic singurătatea în două, ca să îmi rămână pentru tot restul vieții, vreau s-o păstrez în forma ei bună, și plângeam pentru că ai plecat cu andreea sau alexandra sau dana, dracu’ mai ține minte, iubitule, le-am pierdut șirul, toate niște umbre cu pizde vii care prindeau rădăcini la tine în pulă și de-atunci te-am înșelat de ciudă cu singurătatea, de-atunci vreau s-o simt adânc în mine, s-o înghit zilnic, să mă înec cu ea; spui că sunt o egoistă pentru că nu ți-am mai dăruit nimic de mult, îți zâmbesc, îmi încrucișez picioarele și aștept să mă violezi, tind să uit, iubitule, că tu nu ai coaie, n-ai avut niciodată și asta îmi plăcea, lașitatea era cea mai tare la tine, era singura erectă și mă excita pe vremuri, mi-e așa ciuda, iubitule, că mereu uit cum erai cu adevărat când îmi amintesc cum ne futeam ca nebunii până spre dimineață și transpiram unul peste altul, ne lingeam până ni se făcea scârbă de gustul de sare și-apoi dormeam o zi întreagă, spate-n spate sudați unul de celălalt ca două bucăți ruginite de fier. acum vreau doar să mă masturbez cu picioarele pe peretele cabinei de duș până simt că toate picăturile curg pe mine și nu-mi mai încap în pori iau forma trupului meu, devin eu, caldă și singură, dar curată, spălată parcă de secole bune de tine, până după cervix, iubitule; de-acum numai singurătatea o să mă scoată la cină și-o să mă îmbete ca să profite de mine, îmi va suge sfârcurile, mă va mângâia cu limba ei aspră pe sâni, și doar ei o să-i fac o muie în semn de recunoștință că n-are chef să mă fută chiar în fiecare seară, pentru că știi, ea poate să pătrundă până după cervix, iubitule, în sus spre inimă, unde tinde să doară mai tare, atât de tare încât am impresia că sunt virgină mereu acolo și nu știu de ce dar sunt convinsă că e doar din cauza ta.