Sperând, visând, așteptând...

Truisme, de la început până la sfârșit. Un periplu școlăresc, bun pentru ora de dirigenție. Și, totuși, o rază de lumină : „Și tot visând și tot sperând pierdem prezentul. Un prezent ieri, unul azi și altul mâine” (mai bine fără „și tot sperând”, pentru că doar visați, în tot textul). Generalizarea acestui puseu, folosind persoana a întâia plural, este nefericită (nici măcar statisticienii nu au obținut acest rezultat). Doar prezentul se pierde și din alte motive.

Referindu-mă la ceea ce ați afirmat la sfârșit, că doar prezentul se pierde, consider că tot gândindu-ne la altceva, pierdem un prezent adunat, care de fapt este chiar viața. Și oare de ce s-ar pierde prezentul, dacă nu doar din simplul motiv că nu ȋl luăm ȋn seamă?!?
Cât despre textul “și tot visând și tot sperând” am utilizat amândoi termenii, deoarece pentru mine, ȋn cele mai multe cazuri a visa ȋnseamnă a spera și astfel am dorit să accentuez această stare.

Mulțumesc pentru vizită și păreri!

Ați scos din context. Eu nu am afirmat că „Doar prezentul se pierde”, adică nu se mai pierde nimic altceva, ci „Doar prezentul se pierde și din alte motive.”, unde „Doar” se citește/înțelege „Se știe că”. Așa cum afirmați în titlu, rămâne să sperați, să visați și să așteptați, ceea ce fac și eu, ca mulți alții.

Acum am ȋnțeles! În contextul respectiv cuvântul “doar” avea pentru mine sinonimul de “numai”, ceea ce a făcut ca restul afirmației să fie oarecum lipsit de importanță...

Vă mulțumesc pentru lămurire!

fara ultima strofa si cu cateva modificari la prima strofa, poemul ar fi chiar perfectibil. personal mi-a placut. e un sentiment destul de cunoscut :)

Am mai făcut unele modificări. Mulțumesc pentru vizită și păreri!

***
ai incredere. cu exercitiu si lectura, se poate merege mai departe!