Claudiu Tosa

e misto ultima strofa. in cea din mijloc mi se pare ca te pierzi un pic. prima sa spun e si ea ok dar parca ar fi trebuit sa fie la fel de puternica asa ca ca ultima

mie primele 2 versuri imi plac. ma asteptam la o alta continuare, una poate cu mult mai diferita decat cele cu care m-a obisnuit ela care de la o vreme dupa parerea mea prea are marca \"alma\" in scris.
imi place ideea de a nu lasa nici o nota la subsol.

ma dezgusta salcia, dar imi place salcia. criminal tare.

bai e foarte misto ultima strofa. doar ca pare neterminat poemul, pare sa-i lipseasca ceva sau pare, ca face parte dintr-un ciclu de texte (pe care le-as recomanda cu placere). esti foarte limpede in textul asta. o mica problema ar fi rima "aerului" / "soarelui".

Paste nu am sa dau la poezie.Arata mult mai frumos sus scrisa asa cum e :)
De comentat ce as putea sa comentez pentru ca inca de prima data cand am citit-o mi-am cam inghitit cuvintele.Dar uite eu iti spun ce am vazut.
Un colaj dintre \"voi\" pe buzele toamnei ( plansa ) ; un cuvant care definea \"limita\" ( infinit ) ariei colajului ( albul semidreptic ) , a inaltimii sale ( iar voi ), toate proiectate inainte de inceputurile lumii.

Mie nu prea cred ca imi sta bine in postura de critic si de asta am caracterizat astfel modul in care ai scris.La tine totul curge intr-o armonie a spontanului si-a deosebitului cu cuvinte simple.In versuri se citesc simturi, sentimente fara a fi profanate de ganduri sau cuvinte inutile care ingreuneaza citirea.

Reflexivitatea poeziei dupa parerea mea sta in sentimente si nu in ganduri, tocmai de asta tot insist pe ideea cu \"gandurile\" :) Inspiratia poetica in opinia mea nu inseamna \"decat\" spontan, simturi, sentimente, instinct, valuri si mai putin sau poate deloc ganduri.

Felicitari inca o data pentru poezie :)

nu arunc niciodata cu pietre. sunt realist, alteori grabit. cand citesc o poezie si am o reactie ma gandesc la mine si la o femeie intr-un pat. dupa ce ne ridicam de acolo tre sa-i spun cum a fost.

mie mi se pare ca ai fi putut continua cu un vers cu 10 cu 100 si poezia ar fi ramas la fel. adica mie nu prea-mi spune nimic. ma asteptam sa gasesc si eu un final ca lumea, un pic puternic sau care sa incheie textul, nu sa-l lase asa cum a inceput, adica un pic anemic.

ultima strofa sufera tare la ritm. nu ai citit cu voce tare ? nu vezi ca ramai putin fara aer cand reciti ? iar ultimul vers la fel mie mi se pare prea lung.
cel putin citit cu voce tare suna urat tare.

mie comparatia cu bufnita + finalul mi-au placut. intre ele insa, as pune cu totul altceva. usoara peroratie despre dumnezeu si celelalte elemente generaliste scad din substanta textului. chestiile cu domnul poet sunt asa... cum sa zic, de lepadat din punctul meu de vedere.

draga maria, marturisesc ca nu ma dau prea tare-n vant dupa poeziile in forma fixa ca cea de fata, insa in momentul in care te hotarasti sa scrii una ar trebui - in afara de ceea ce vrei sa expui - sa fii atenta la ritm si la rima.
in primul rand in versul doi al strofei 1 ritmul deja se strica, e prea lung si-s prea multe silabe.

rimele nu sunt fortate in prima strofa, se leaga de versul precedent, dar ritmul lasa de dorit. in a doua strofa \"luna\" cade cam aiurea, pare un cuvant cautat ca sa rimeze. poate nu o fi asa, dar asta e senzatia pe care o lasa.
nu contest autenticitatea sentimentelor tale dar cele doua strofe in afara de faptul ca nu prea se leaga se zbat prea sarac si naiv intre ideea de amintiri si nostalgie. incearca mai mult, fi mai libera, cand scrii poezie te poti folosi de orice, nu ai nevoie de anumite \'elemente\' ca sa intrunesti vreun concept poetic sau ceva de genul. incearca sa mai citesti, mai ales vers alb, si o sa-ti dai seama ca daca vrei sa scrii despre amintiri si iubire nu trebuie neaparat sa te folosesti de cuvintele astea la propriu in textele tale.

clau

cred ca as fi tentat sa zic ca usr-u nu mai e ce era odata da daca stau bine sa ma gandesc nici eu nu stiu exact ce era cica. pacat insa ca niste persoane mature cu un statut super consacrat taie si spanzura in randurile unor persoane care ar merita mai multa atentie. desigur, e nevoie de dezechilibru, lucrurile perfecte prin perceptie strica, sa ramana cativa probabil ar fi ok, insa nu asa. si nu stiu, acolo ar trebui sa fie persoane open minded, care sa explice, sa detalieze multiplicitatea scrierilor, valurilor, nu sa le sanctioneze sa le faca imature& lipsite de \'cei sapte ani de acasa\' si-asa mai departe. problema usr-ului este ca ii sanctioneaza fix pe cei fara de care nu ar exista, pentru ca daca noi& altii nu am vorbi despre ei, ar fi cu ADEVARAT inexistenti, in romania, ca nu stiu cati ii mai baga foarte mult in seama in afara de cei care se lasa aburiti.

prea imi aduce aminte de melodie.

mie atat textul cat si titlul imi aduc aminte de sistem -> te caut in noapte te caut in vis, te caut sa-mi dai tot ce tu mi-ai promis. si cam atat din pacate.

asa este. sunt gusturi diferite. uite cand laurentiu a spus ca nu orice pula trebuie sa-i fie atribuita lui bukowski imi pare rau ca nu mi-am adus aminte sa-i spun ca nici orice voma suprarealista nu-i poate fi atribuita lui naum asa ca sa stea flexat. dar am uitat.

iar faza cu samponul hehe, in scurt timp tre sa reiau toate cele 12 volume ale lui freud ca am de invatat :)
multumesc si te mai astept

Daniel, eu iti dau un sfat pe care tu ar fi trebuit probabil sa mi-l dai avand in vedere faptul ca esti destul de vechi pe site ( nu stiu cat de mult l-ai frecventat/il frecventezi ).Deschide si tu lista de membri cand ai timp si arunca o privire pe ceva texte incepand de sus.
Eu zic ca puteai trece textul la ganduri sau la personale si sincer, dupa parerea mea nu e decat o lamentare.Cred ca ai avut de suferit de pe urma a ceea ce ai descris mai sus, dar asta nu e o modalitate da \"a te incalzi\" si mai ales nu prea ar fi nimic de remarcat.
Stiu si eu ca uneori unele tristeti poate nu are omul rabdare sa le scrie, sa le sintetizeze in metafore si texte pline de simboluri, si se repede sa arunce ceva simplu sub o idee de gen \"gata m-am saturat, nu mai fac asa ceva\", insa avand in vedere faptul ca suntem colegi si mai ales ca poate am trecut si eu prin asa ceva imi permit sa-ti spun ca textul de mai sus cu siguranta nu e ceea ce poti tu mai bine, si nu te caracterizeaza.

Ultima strofa imi aduce aminte de Adrian Paunescu, in rest este un text slab.Abunda prea mult \"romantism\", sau poate cu incercarea de romantism.

\"Paralizați de o iubire oarbă\" - auzi asta in orice telenovela.

Mai ai de lucrat la aerul nostalgic si la forma, pare scris la repezeala, e un limbaj saracacios ca aluzii si sensuri.Sa stii ca uneori tristetea nu e cel mai bun moment de a scrie un text cu aceeasi stare - *trista*.Cateodata nu iese nimic din pricina ca vrei sa zici prea multe de suparare, si tocmai in ciuda acestui lucru treci la expresiile prea directe.

\"Din curcubeu rupeam câte o culoare\" - asta mi-a placut, cred ca mai puteai dezvolta.

\"Când, navigând pe valuri de speranță//Și ne puneam iubirile-n balanță.\" - asta e o rima fortata.Pentru ce sa va puneti iubirea in balanta ? Faci aluzie la nesiguranta care sincer eu zic ca nu se potriveste deloc cu strofa.Daca tot vroiai ceva legat de \"nesiguranta\" eu zic ca trebuia sa construiesti o imagine separata.Sunt si poeme in care se vorbeste de neincredere de nesiguranta a iubirii s.a.m.d dar mie mi se pare ca aici nu vrei decat sa creezi atmosfera de nostalgie a ceea ce a fost ( atat de frumos ) -loc in care nesiguranta nu prea isi are locul.

clau

chestiile cu care solidarizeaza textul tau, adica durerea lumii, trecerea in nefiinta & co imi aduc aminte de paunescu. paunescu a fost, tu esti, so alte idei.

\"Plouă cu altceva decât cu apă
Peste altceva decât peste pământ.\"

nu stiu daca ai vrut sa fii stanescian aici, dar nu prea a iesit nimic. eu as rescrie textul luand ca baza ideea de morfina peste lume, ca nu-i o idee rea, dar realizarea lasa totusi de dorit. noroc

m-a uns la suflet i say. m-a ridicat in slavi m-a izbit de pamant apoi m-a ridicat iar. aceasta proza cred ca vine dintr-o cosmogonie nestiuta si necunoscuta mie care-si trage radacinile dintr-un umor mai fin decat ciocolata elvetiana. desi stiu bancuri mai bune

a doua strofa mi se pare reusita. e chiar misto tare imaginea cablurilor de tramvai asociata cu privirile. finalul e foarte in regula. strofa 3 pare usor trasa de par, cu ea as face ceva. asta cu ai spart un geam inauntrul meu suna ca ai atins un loc sensibil in mine (usor telenovelistic adica). ma duce cu gandul la melodia aia a lui holograf cu si baietii plang cateodata (i-as impusca pe astia de la holograf).

un pic cam abstract, am ramas cu senzatia ca ar fi putut continua inca o pagina si sentimentul ar fi tot acelasi.