Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
Pe textul:
„galbenul acelei nebunii" de Virgil Titarenco
Recomandatam vrut sa fac alt user s-o iau si eu de la 0 sa nu stie nici dracu cine sunt, ca parca prea multe \"texte bune\" aveam.
dar m-a ajutat radu cu nivelul acu 2 seri;)))))))))))
legat de chestia \"sa nu mai stie nimeni cine sunt\", comentariile imi apar dupa o ora-doua sau mai mult, deci si pe asta am rezolvat-o.de texte nu mai zic;)
lasa ca mai scriu nu-ti face griji.
merci pentru vizita si for the words ;)
Pe textul:
„Nichita Stănescu către mine" de Claudiu Tosa
cuvintele fuioare se destramă
spre mine în gesturi." (as sterge negresit asta)
e foarte bine scris. feminist, poate un pic cam sensibil pe alocuri insa mie imi place. reusesti sa redai o stare foarte credibila si transparenta. descrierea e foarte naturala.
Pe textul:
„El" de Ramona Rusenescu
Pe textul:
„dragostea" de Claudiu Tosa
Pe textul:
„Mă joc, dar dacă e urgent" de Cojocaru Ramona
insa pe parcurs te cam pierzi si la un moment dat textul da senzatia de gand adolescentin.
nu are nimic daca esti adolescent, ci sunt doar constructiile si imaginile prea specifice a altor persoane care scriu tot \"la adolescenta\" si se exprima cam la fel, asta-i tot.
Pe textul:
„poveste de la Z la Z" de ioana negoescu
congrats.
:)
Pe textul:
„între patru pereți" de Marina Nicolaev
\"mustind a toamna\" - nu-mi plac deloc constructiile cu \"a\".
\"a vara\", \"a toamna\" bla bla, sunt foarte uzate.si nu e vorba ca nu mi-ar place ca poate s-ar gasi un context potrivit dar s-a zis totul despre ele deja.
asa cum iti zicea michel intr-un comentariu poezia trebuie sa evolueze, sunt de acord, nu e o moda pe care trebuie sa o studiezi si sa \'o copii\', sa fii \'la fel ca ceilalti\'.
tocmai asta este ideea.e vorba de evolutia inovatiei si-a orizontului poetic, si nici de cum conformarea exacta cu forma sau stilul unui alt poet.
majoritatea gasesc ca scuza \"ma scriu pe mine\".nu e adevarat, nu te scrii pe tine cand te amagesti cu aceleasi balarii.nu e om in lumea asta care sa nu vrea sa fie deosebit, prin urmare cand s-ar scrie pe sine ar trebui sa asterne pe hartie diferitele ipostaze ale eului sau prin prisme diferite.sau cel putin sa se vada ca incearca.
mi-ar place sa vad si alte abordari din partea ta.
nu te uita ca primesti stea la unele texte si ar trebui sa continui sa scrii in felul respectiv sau pe acea idee.
poate ca le primesti tocmai, ca ai scris ceva diferit si lumea mai vrea ceva diferit.mi-a placut textul ala al tau inspirat din chestia de la BBC.e mult mai indraznet si mult mai bun decat ce ai scris pana sa-l postezi.
succes mai departe.
Pe textul:
„Anotimpuri - în joacă" de Daniel Puia-Dumitrescu
1. pai individualizarea are ca pret opozitia fata de comunitate. e inevitabil. si daca totusi individualizarea are ca rezultat apartenenta la comunitate e iarasi un neajuns caci, de ce ai nevoie sa apartii unei comunitati din moment ce esti individualizat ? scopurile si interesele comune ? nu, astea nu sunt un motiv suficient de bun. caci nu pot fi 100% comune ( asa cum par a fi in partidele politice ). creanga a spus ca sunt 5 degete la o mana si nu seamana intre ele. cine e atat de fraier sa creada ca 3000 de membri din partidul x gandesc 100% la fel ?
nu e un paradox tampit ? sustii ca promovezi individualitatea ca sa o filtrezi insa prin parerea comunitatii.
are cehov o nuvela foarte misto, Salonul nr. 6. si cam ceea ce i se intampla doctorului in nuvela aia, pare a fi soarta tuturor oamenilor din ziua de astazi. o recomand cu caldura amatorilor.
2. in privinta sistemul penitenciar, eu nu cred in el. nu vad cum poti indrepta un om izolandu-l intr-un mediu 100% viciat. adica cum, te bazezi pe echitate si pe liberul arbitru de care dispune, ca el sa aleaga cainta in singuratate ? si ce facem cu cei crescuti in conditii improprii, care nu beneficiaza de materia cenusie necesara pentru a face asta ? cei pe care mediul efectiv \"i-a stricat\". cei care nu au educatie, care au crescut intr-o adevarata microsocietate a infractionalitatii si care nu pot gandi altfel din cauza ca nu au cunostinta de existenta acestui \"altfel de a gandi\".
sistemul penitenciar e o ipocrizie si e de asemenea semnul subdezvoltarii speciei umane in materie de moralitate si psihism. atatea orientari ale psihologiei, atatea teorii sociale, atata nanotehnologie si atatea avansuri in stiinta si totusi, suntem aceeasi salbatici.
3. sa se intereseze de saracie, sanatate, dezastre naturale sau sociale? unde, cum cand? eu nu am vazut pe nimeni in realitate interesat :)
in fine, motivatia acestui articol e pana la urma o recentie, sau o ultima sfortare a \'marelui manolescu\' care vrea si el sa ne aduca aminte ca inca n-a murit ?
dau stea pentru ca mi se pare de bun augur subiectul.
Pe textul:
„Până și enigmele au resurse" de Adrian Firica
Totusi as avea cateva sugestii de facut.Fondul poeziei dupa parerea mea, substantial abunda de idei cotidiene care trebuie lucrate, in special inceputul textului.
\"Mare si cer/unindu-se au nascut/linia orizontului\" - este un lucru pe care orice copil de clasa intai il spune.Ideea de nastere din unire este des intalnita, insa forma e prea folosita.Finalul dupa parerea mea nu surprinde, e ceva la care ma asteptam.
\"orizontul/casa a lunii/sclava soarelui\" - poate pentru tine constructia e adecvata in masura-n care ai debutat cu imaginea orizontului si incerci solidificarea tabloului liric prin revenire la primul, dar aici, in viziunea mea scade fluiditatea in ciuda faptului ca detaliezi prea mult ( \"si inima noptii/in raze/de tort tesute\" ).Am senzatia ca ai insistat la estetica textului, si astfel restul poemului imi pare putin cam gol.Seamana a viziune de seara la o cafea langa geam privind apusul, dar atata - parerea mea.
La re-citiri!
Pe textul:
„Hora creatiei" de Daniel Puia-Dumitrescu
de obicei, poemele tale vizeaza strict ceva anume, o imagine, o stare, spre care
te indrepti foarte incisiv si scurt. uneori suna bine, dar de multe ori
de exemplu eu simt nevoia sa te vad scriind si cu evantaiul (lejer, un pic
mai descriptiva), nu doar cu o sageata de arc. adica prea ma astept la ideea cfrm careia finalul imi va oferi cheia poemului.
Pe textul:
„mai multe focuri deodată" de Alina Mihai
dooh ce m-am mai speriat, habar nu aveam ce-o fi cu numele meu intr-un text ;-)
asa cum tu nu m-ai uitat sa fii sigura ca nici eu nu am sa te uit;)
in rest, sa zici cand dai de baut sa stiu sa vin pe la galati;))
la multi ani p-aici ;-)
Pe textul:
„Un an de scris în ritmul gândului" de Codrina Verdes
Pe textul:
„Dumnezeu citește Nichita" de Carmen-Iulia Ciumarnean
cred ca poemul tau ar trebui privit asa, ca un tot. fara a fi fragmentat/sectionat pe bucati si analizat. el poate ca este undeva la limita dintre personale si versuri dar asta poate datorita cascadei de relatari (fara de care recunosc, textul nu ar mai avea farmec). prima strofa e un fel de intro, si desi se trece un pic cam repede la... "leonardos" ea isi are utilitatea si farmecul. caracterizata in genere de ironie (una palpaind), strofa 1 face trecerea catre o ironie mai pe fata. cascada asta de leonardos in sus si leonardos in jos (cohen! desigur) nu e deranjanta deloc, pe mine personal, ma amuza foarte tare (fiecare acum cu propriile proiectii in viata de zi cu zi).
daca ar fi sa decupez totusi ceva mai percutant ce pentru mine a fost un deliciu:
'iubirea să geamă iubirea să plîngă iubirea să piardă cam
douăzeci de kile în greutate să apară pe stradă așa suptă
în obraji să-i fluture pantalonii jegoși pe cur să o scuipe
cocălari pițipoance poeți blenoragici să privească în gol în
nesfîrșire '
hehe. desigur, daca vreodata te bate gandul sa faci pe macelarul si sa scurtezi textul, bucata asta ar trebui neaparat sa ramana intacta.
Pe textul:
„Cîntecul încornoratului. Sau Leonardos" de adrian pop
She said see ya later boy
He wasn\'t good enough for her
She had a pretty face
But her head was up in space
She needed to come back down to Earth
O s-o conving sa se inscrie la balet.Sa respectam istoria:)
Tu ce zici, s-o inscrie?
Pe textul:
„Arta poetică" de Claudiu Tosa
sa fim seriosi ce-i asta ?
chipul albastru al serii nu este un cliseu decat daca-l lasi asa. ai putea de exemplu adauga ceva mai hard sau mai hot ca sa-l scoti din rutina expresiilor sensibiloase si plictisitoare.
Pe textul:
„nu știam" de pop romeo
\"Dilema este următoarea: va reuși Guță să cânte în deschidere printre atâția oameni mai ales că locurile sunt cu număr și mese cu orintoringi prăjiți nu s-au amenajat ioc.\"
Pe textul:
„Beyonce în România" de Madalin Ciortea
\"copil al sudului/cu multe pete solare in sange\" - o imagine foarte reusita, in care acest accent al caldurii sesizeaza inceputul si-l marcheaza prin \"sange\" subintelegandu-se sensul nordului.
Pe textul:
„O altă viață" de Florin Andor
RecomandatMie sincer mi se pare fara substanta, are cateva metafore destul de sarace dupa umila mea parere.
\"imagine prafuita de ganduri\"
\"singuratate aruncata in drum\"
Intr-un eseu de clasa a cincea ai gasi imagini cu mult mai puternice si autentice.
Eu zic ca mai ai de lucrat la text.
Cu stima,
clau
Pe textul:
„Portret(Ars poetica 2)" de Adrian Georgescu
Recomandat