Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

poveste de la Z la Z

1 min lectură·
Mediu
Începusem iubirea într-o moarte atunci nu știam; cineva număra clipele cu o numărătoare inversă greșea și ne era tot mai frig din ochii lui verzi se adăpau lupii și toate celelalte fiare sălbatice noaptea reușeam să-l întregesc în vis avea gene prelungi și-mi zâmbea mereu ca dintr-o fotografie cu morți dragi atunci nu știam; îi împleteam zale pe piept din gândurile mele albastre îi făceam un cer adevărat apoi i-l cerneam până rămâneam singuri într-o zi au venit apele deodată rămași fără maluri am început să cântăm atunci nu știam; fără să vrem chemam ploile acestea erau doar lacrimile de dinaintea tăcerii începusem iubirea într-o moarte cred că mai am o fotografie cu zâmbetul lui pe undeva atunci nu știam.
053.913
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
120
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “poveste de la Z la Z.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/81366/poveste-de-la-z-la-z

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
ideea mi se pare interesanta, si inceputul la fel de bun.
insa pe parcurs te cam pierzi si la un moment dat textul da senzatia de gand adolescentin.
nu are nimic daca esti adolescent, ci sunt doar constructiile si imaginile prea specifice a altor persoane care scriu tot \"la adolescenta\" si se exprima cam la fel, asta-i tot.
0
Distincție acordată
@bbBbb
\"începusem iubirea într-o moarte
cred că mai am o fotografie cu zâmbetul lui pe undeva
atunci nu știam\"

Mi-au dat lacrimile, Ioana, Ioana...

As vrea sa iti scriu ceva destept, un comentariu sclipitor pentru acest poem pe care il pot citi ca in palma, dar nu pot, nu pot...
Poezia ta e coplesitoare.

Iarta-ma stangacia, probabil ca nu eram pregatita sa citesc un asemenea text.



0
@bbBbb
* iarta-mi
0
@lucian-parfeneLPLucian Parfene
Scrii foarte bine.....
poezia are forta.
are mesaj, e echilibrata, un inceput si un final bine conturat...
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Claudiu, comentariul tău mă onorează; aceasta este o poveste adevărată, care ține de adolescența mea de mult trecută; cred că ceva din mine a rămas totuși acolo, la această vârstă...m-aș bucura să fie așa.

Anca, nu am cuvinte; ai rezonat pentru că ai înțeles totul. Îți mulțumesc!

Lucian, cred că știi că nu-mi scapă nici un text de-al tău, am salvat tot; mă bucur că mă citești și tu. Mulțumesc!
0