nu știam

clisee: nu știam că în palme tu ții
chipul albastru al serii
într-un dans decupat din candele vii
cu flăcări iubiri și umbre cernute
nu știam că pașii ce dor
se duc către primăveri încuiate
în viori ce cântă legate
nu știam că liniștea are chipul
uimirii ce-și zgârie visul
în oglinzi albe și mate
iar dorul de tine e cuib
în care plânge tot universul
lacrima vieții
amară dulce amară

Sincer, mie imi place.Ca sa apreciez drept clisee, clisee clisee, etc etc ar insemna practic sa critic anumite sentimente, anumite trairi (presupunand binenteles ca o poezie are totusi la baza un sentiment, o experienta...ceva personal) asupra carora nu am nici un drept sa ma exprim.Poate imaginile de fata nu sunt cele mai originale din univers dar asta nu e important.Conteaza ca eu m-am regasit in poezia de fata, si drept multumire si apreciere am lasat acest comment.Succese.

multumesc pentru cuvintele calde.
a doua strofa e adaugata ulterior.o dedic cu stima lui horia patrascu.
va doresc tuturor o duminica sfanta!

pasii ce dor/ si dorul de tine.
sa fim seriosi ce-i asta ?

chipul albastru al serii nu este un cliseu decat daca-l lasi asa. ai putea de exemplu adauga ceva mai hard sau mai hot ca sa-l scoti din rutina expresiilor sensibiloase si plictisitoare.