Până și enigmele au resurse

Am să intru direct în subiect, pentru că aici nu ne jucăm de-a democrația. Punct! Nu se știe, ori nu se spune cum o fi fost toată istoria, însă ajunsă-n New York o bătrânică de la noi îl face cu ou și cu oțet pe șoferul autobuzului în care se afla. Motivul: ăla (șoferul!) n-a vrut să oprească unde voia ea. Înjurăturile nu pot să le reproduc... fiindcă n-am talentul bătrânicii. Domnul Nicolae Manolescu (în conformitate cu Adevărul din 20 februarie 2010*) ne arată cum trebuie să fie prezentată o carte, în articolul titrat “Cele trei handicapuri ale democrației”, domnia sa făcând asta în cel mai pur stil al unui elev care tocmai își dă acum testele pentru bacalaureat – în principiu, domnia sa, voia să ne prezinte o carte... însă prestigiul personal și personalitatea i-au luat fața, cum se zice!, așa că scrie trei fraze... personalizate: 1. “În „Criza spiritului american” (versiune românească de Mona Antohi, Humanitas, 2006), Allan Bloom analizează minuțios celebra carte a lui Alexis de Tocqueville, „Despre democrație în America”. Una dintre premisele lui Tocqueville este că pericolul cel mai mare pentru democrație îl reprezintă „tirania opiniei publice\". Deoarece democrația pretinde fiecărui individ să gândească pe cont propriu, ea îl determină să se emancipeze de prejudecățile legate de tradiție, religie, clasă sau familie. Cum însă a te încredința propriei rațiuni nu e tocmai simplu, opinia publică, adică, majoritară devine o călăuză necesară. Scrie Bloom: „Cu toate că fiecare om dintr-o democrație se crede egal cu oricare altul, puțini reușesc să reziste comunității oamenilor egali\". Acesta e primul handicap. În esență, el constă în aceea că democrația începe prin a-și contrazice principiul că toți oamenii sunt egali în capacitatea de a gândi independent de majoritate.”; [Chiar dacă pare o glumă, săracul Manolescu... nu că a uitat de unde a plecat, însă nu știe unde se află...; dar este vădit că a citit ceva și că a reținut o chestiune, niște nume și că ortografiază corect: Bloom și Tocqueville. Nu-i anapoda dacă spun că Manolescu, în sinea sa, e de acord cu opinia că: “Fără Iliescu democrația nu era posibilă”; Che Guevara zicea (Floriana Jucan are înregistrările!): “Implantar y mantener una gestión social directa, implantar la transparencia”; apoi Manolescu transcrie următorul dicton...]; 2. “Al doilea handicap este că, la nivel politic, democrația creează un consens cvasigeneral. Guvernanții și opozanții dintr-un regim democratic mizează pe aceleași principii. Pe urmele lui Tocqueville, Bloom afirmă că singura confruntare majoră din istoria Americii a fost pe tema abolirii sclaviei. „Dar, notează Bloom, nici măcar partizanii sclaviei nu îndrăzneau să susțină că există ființe umane inferioare\". În aceste condiții, nimeni nu atacă radical convingerile adversarilor politici. Democrația își ignoră așadar un alt principiu fundamental: necesitatea contradicției, a opoziției și a alternativei.”, [… însă (Manolescu) uită să amintească primul “produs” al omului cu nume (bine ortografiat!), anume: “Despre sistemul penitenciar în Statele Unite și despre aplicarea sa”, al lui Tocqueville, despre care chiar voiam să fac un comentariu... constrâns de energii, dar...]; 3. “În fine, deoarece democrația este prin natură pragmatică, ea îi îndrumă pe oameni să se concentreze pe interesul propriu, mai degrabă decât pe cel general, pe ceea ce ei consideră absolut necesar pentru viața lor, de exemplu, pe probleme cum ar fi sărăcia, sănătatea sau dezastrele sociale ori naturale, și să se dezintereseze, apreciindu-le ca inutile ori chiar imorale, mai ales în perioadele de criză, de dezbaterile teoretice privind deosebirile de viziune politică. Un alt principiu e încălcat și anume acela că în democrație mai mult decât oriunde oamenii trebuie să pună interesul general mai presus de acela personal și că interesul general se manifestă în modul cel mai clar tocmai în participarea oamenilor la confruntarea de idei politice. Refuzul celor mai mulți de a o face asigură succesul populismelor, care cultivă, invers decât democrația, nevoile imediate ale oamenilor, dar a căror satisfacere n-o leagă de nicio soluție teoretică viabilă. Acesta este cel de al treilea handicap.”. Vorba lui Iliescu: Eu iert tuturor oamenilor… și ies din structura tuturor partidelor! Notă: * http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/Cele_trei_handicapuri_ale_democratiei_7_211848815.html