Cezar C. Viziniuck

albi cu aripile înghețate și țurțuri de gheațî în părul de aur îngerii zgribuliți de frig la porțile raiului încercând să găsească îndurare pentru oamenii pe care îi

În ochi, priviri de ceară; Pe buze un roșu-aprins. Așa erai aseară Pe cerul necuprins.

Dorina se întoarse încet, să nu o sperie. Fetița părea gata să plece dacă i-ar fi spus, dar, deocamdată, aștepta și se uita la Dorina. Aceasta se apropie în vârful picioarelor și se opri lângă ea. Îi

Pe 24 iunie - solstițiu de vară și ziua Sf. Ioan - al anului 1717, patru loje londoneze s-au unit în Goose and Gridiron Tavern situată în St. Paul\'s Churchian și au format Marea Lojă Engleză (The

Dorina se agăță de balustradă. În sfârșit ceva sigur, ceva de care se putea folosi pentru a se orienta în lumea reală - dacă asta era , într-adevăr, lumea reală. Ceea ce tocmai văzuse și auzise nu

singuri într-o mare de tristeți apusul unui început ochi ce plâng fără lacrimi în ploaie viermi într-un măr putred iubiri trecute amorul hidos al ființei moarte ne bucurăm de

nuanțe de alb roz negru cenușiu sentimente de azi de ieri din todeauna amorțite acum în gerul alb al iernii acoperite de albul zăpezii ce le cuprinse

cândva m-am uitat la cer și mi-am întrebat sufletul dacă aripile păsărilor pot atinge porțile raiului am privit îndelung zborul divin al îngerilor și inima mea se umple cu fiecare minune de

am înțeles că nu se poate altfel și m-am resemnat în fața vieții a tuturor nu pentru că nu ar fi fost altă cale ci pentru că așa e mai bine mă resemnez în fața vieții și aputregaiului din

să dorm murind. să văd un hoit, un corb pe-un câmp întins de stele. adio!...

Începi a trăi în moarte. Sfârșitul continuu. într-o inchiziție în care nu-și execută victimele, însă le transformă în ulcere veșnice. În chin. Chinul anulării noimelor. Al nașterii

dimineața era clară străzile neumblate frig peste tot zăpadă îmi repezeam pașii spre tutungerie - am rămas fără țigări și acest lucru mă smulse pe un ger cumplit cu noaptea-n cap pe strada

în culori de cenușiu se stinge soarele-n propria-i cenușă orizontu-i cenușiu și copacii cenușii se-nalță spre cerul de cenușă amurg cenușiu - iubiri stinse în cenușa amurgului

noaptea este neagră cuvintele sunt negre zăpada ne învăluie într-un negru de frig din neagra tină am fost creați și suflet alb primit-am neagră este moartea îmbrăcată-n negre haine în

Pentru a înțelege mai bine limbajul poetic, voi expune pe scurt câteva elemente ale limbajului comun. Limbajul comun care este numit și \"gradul zero\" al limbii, nu este marcat de figuri

Mă întreb acum, Cum, Să pornesc spre iubrea Rea, Ce rău de tot mă doare? Oare, Eu voi putea pătrunde Unde Inima ei petrece, Rece?

suspină luna în noaptea înghețată lacrimi de lumină inundă pământul cu o suferință-n urmă am plâns și eu la fel când floarea iubiriipetalele și-a scuturat și-n miez de primăvară rămasei fără

Zarea de ziuă zbugnește din cotloanele răsăritului, albă. Eu stau la geam și adulmec mirosul dimineții în albul zăpezii. Inima-mi în iureș iute tresaltă parcă a viață văizând soarele

De amor eu, cuvinte de-oi voi A-ți spune, precum doi copii Alerga-vom prin desiș, Rătăciți în aluniș Și-n iubire noi pierduți vom fi.

din pulbere de stele se revarsă zâmbetul tău gingaș suav de femeie mă așez pe malul lacului străveziu și aștept ca ploaia de stele să-nceapă să apari tu pe luciul lacului în

Þinând tare de ciolan, Ei fac mare tărăboi: - Acu, iaca, pe golan!... Dă-l încoace, vrem și noi!

speranța din mine stă să se rupă mă privesc în oglindă și îmi văd chipul ceruit în mii de culori reflecții chinuitoare a putrefacției a insomniei de care sunt