suspine

suspină luna în noaptea înghețată lacrimi de lumină inundă pământul cu o suferință-n urmă am plâns și eu la fel când floarea iubiriipetalele și-a scuturat și-n miez de primăvară rămasei fără ea după o altă suferință-n care bobocul blând de floare s-a scuturat în glastra pe care o udasem de dimineață și și-a pierdut mireasma aceiași suferință precum o are luna ce-și caută iubitul de secole pe cer acele-și suspine ce purced în stele se auziră atunci în inima-mi amor în huma orizontului se crapă o lumină și-mi dă speranțe noi a unei zile pline de iubiri curate luna se îndreaptă spre negura deplină și apare mândrul soare suspinând și el căci nu-și vede iubita în seceră sau plină pe cerul ce lumina-i a ascuns-o iar