Poem cu o peșteră și mulți lilieci

carmen-manuela,
mă văd orbecăind printr-o peșteră rece cu mulți lilieci
și asta îmi aduce aminte de copilărie. era singurul lucru de care mă temeam: recele peșterii și liliecii...

poemul tău, deși transmite o stare rece de tot, respectă întru totul regulile stabilite de regizor.
nimic nu pare ne la locul lor. îmi place. chiar dacă unii vor spune altfel, văzând nuanța sumbră dată de către autor, eu spun cu responsabilitate că acest poem e unul reușit.

\"mă retrag în mine, într-un embrion
care nu e gata să vină pe lume

mă retrag în mine, într-un cimitir al nașterilor ratate\"

cu sinceritate,
teodor dume,

\"decorul de la intrare: fără draperii, fără covoare, pereții goi\"
DECÓR, decoruri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol.

Deci pentru tine un \"ansamblu de obiecte\" înseamnă \"fără obiecte\" (fără draperii, covoare)?
Asta e logica ta? Decorul pentru tine înseamnă \"fără-fără\"?

\"inima mea e o peșteră rece
o cavitate subterană\"
Așa, deci e o peșteră, dar nu care cumva să lași cititorul fără explicații, trebuie să ne spui și că \"peștera\" e \"o cavitate subterană\" cu \"multe galerii\". Asta înseamnă verbozitate, beție de cuvinte, umplere cu material inutil a unui text găunos, ca să arate mai plin, să ne ia ochii.

typo: \"o ființa fabuloasă\"

Apoi mai avem \"multe galerii înfundate niciuna nu duce spre lumină\" și dintr-o dată, hop, ai sărit direct \"la intrare\". Dar logica nu e punctul tău forte.

Și dă-i, și luptă:
\"o ființa fabuloasă... explică alegoric... s-ar putea să fiu tot eu\".
Madam are impresia că dacă recurge toată ziua-bună ziua la mitologizare atunci ne va convinge că e citită, cu informații diluate luate de pe diverse site-uri de larg consum. \"o ființa fabuloasă fără nicio armă\"? Ce vrei să spui cu asta? Ființele fabuloase au întotdeauna arme, numai a ta se vizualizează prin definirea asta negativă? Nu orice se poate mitologiza, pentru că pici în kitsch, vezi avertismentele lui Paul Ricoeur.

Titlul ne spune: \"Poem cu o peșteră și mulți lilieci\". Păi unde sunt liliecii, că prin peștera ta mai bântuie un singur liliac, și ăla cam prea mort, săracu. Ai pierdut ideea pe parcurs, odată cu inspirația?

\"te plimbi fără torță\"
Fără draperii, fără covoare, fără armă, fără torță... și înșiruirea poate continua: fără sens, fără noimă, fără sare și piper, fără inspirație, fără niciun dumnezeu, fără legătură, fără talent, ș.a.m.d, tehnică deficitară, puseuri de grafomanie chinuită.

\"s-ar putea să fiu tot eu
capăt diverse forme
care nu se pot vedea cu ochiul liber\"
So, ființa fabuloasă ești \"tot tu\", dar una dintre formele \"ce nu se pot vedea cu ochiul liber\". Există o \"ființă\" ce mișună pe la intrarea în peștera care ești tu, nu are arme, biata de ea, dar, how bizarre, \"nu se vede cu ochiul liber\"! Dar cum se vede? Cu telescopul? Cu microscopul? Cu raze X? Curat ilogic, parol. Uite ființa, nu-i ființa, hai să ne jucăm de-a v-ați a-prinselea.

\"pe măsură ce merg membrele mi se desprind
sângele nu mai curge
trecătorii nici nu observă\"
Aha, au apărut și trecătorii în grota minunilor, acum e trafic, păcat că amărâții nu pot degusta show-ul dezagregării tale, pentru că, nu-i așa, e întuneric beznă în peștera muierii, deoarece ai afirmat tranșant mai sus că prin zona aia crepusculară \"te plimbi fără torță\" și nimic \"nu duce la lumină\".

\"pe jos se târăsc poeme livide
cu hainele rupte\"
Da, cam așa e poemașul ăsta: livid, rupt rău pe ici, pe colo, pe la încheieturi, dezmembrat și descompus numai puțintel, cât să ia maul cititorilor cu pretinse revelații htoniene, bune de impresionat gospodinele ce se duc la baba veta să le ghicească în globul de cristal și să le intepreteze visele cu liliacu mort de la atâta plescănit în peștera umedă cu fantă de lumină.

îmi place decorul, îmi place modul în care poeta și-a ascuns inima într-o peșteră prin care te poți plimba fără torță ca Champollion încercând să descifreze tainele iubirii.
e un epic care nu poate fi înțeles de oricine, trebuie să fii un pic mai evoluat în sentimente ca să poți iubi această poezie
extrem, dar-extrem, de amical

anghel,
de aceea e gol decorul, am si scris de altfel ca te asteptam sa pui carpetele,sa bati cuie, si uite ai venit in ajutor, sper sa nu fie tot cele de ieri/uzate, ceva nou.
parerea mea e ca tu ai inteles textul si ca vrei sa fabulezi sa te bagi insema cu mine.

teodor,
versurile subliniate de tine, cele din final sunt aproape definitii.
tu ai anticipat ce se va intampla aici pe pagina:
chiar dacă unii vor spune altfel, văzând nuanța sumbră dată de către autor, eu spun cu responsabilitate că acest poem e unul reușit.trebuie sa recunosc si ei anticipam, have fun:):)
mcm

A spune cu responsabilitate despre propriu poem ca este unul reusit ar trebui sa fie pentru orice autor o iresponsabilitate.

emilian, citeste cu atentie, teodor dume a spus:

\"eu spun cu responsabilitate că acest poem e unul reușit\".citeste comul lui teodor apoi si pe al meu. have fun.

eu doar l-am citat spunand ca anticipam ca va veni anghel sa puna carpete.

mcm