Poezie
Poem cu geamurile sparte
1 min lectură·
Mediu
-prima zi-
locuim între patru pereți
în fiecare zi desenăm ferestre
spargem geamurile
coborâm de partea cealaltă a lumii
căutăm o coadă de cometă
pe stradă ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini
toate ne claxonează
parbrizul rămâne mereu pătat
de aceleași urme
nu se spală cu niciun detergent
eu șterg orice deschizătură cu un burete galben
până a doua zi tu faci alta
schimbi ramele
îmi interzici să privesc
cum picură ploaia de metan
alunec în tine
-a doua zi-
locuim în patru cavități miocardice
toate impecabil de albe
scrijelim pe ele
alfabetul nostru
ca o pictură rupestră
nu ne plictisim niciodată
și aici ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini
ne place foarte mult jocul acesta
aici se aude un dăngănit
batem cuie, antifonăm
astfel încât orice intrus
să-și izbească tâmpla de gratii
sângele lui nu ne folosește la nimic
cu același burete galben
șterg pelicula de realitate
care ne-ar fi putut trezi
043466
0
O aglomerare de verbe la indicativ ce denotă pauperitate imaginativă.
\"sunt multe mașini toate ne claxonează
parbrizul rămâne mereu pătat de aceleași urme
nu se spală cu niciun detergent\"
De unde și până unde ai sărit de la imaginea străzii la parbrizul murdar? Ce parbriz? Al cui? Aglutinarea asta căznită de imagini necorelate o numești tu poezie? Care este valența lirică a inserției cu parbrizul murdar? Cum e valorizat în context?
\"eu șterg orice deschizătură cu un burete galben
până a doua zi tu faci alta
schimbi ramele
îmi interzici să privesc\"
Astea sunt încercări de a face versuri de manele? Crezi că dacă ai alăturat cu forța niște expresii chinuite ai dat gata poezia?
\"locuim în patru cavități miocardice\"
Pe bune? Și sunt și albe pe deasupra? Miocardul este mușchiul inimii. Nu există cavități ÎN miocard. Există \"cavități cardiace\", dar asta e cu totul altceva.
\"nu ne plictisim nicioadă\"
Da, asta cu NICIOADÃ e foarte mișto. Zici că e \"nici o noadă\". Tot așa!
\"un dăngănit de clopot\"
\"DÃNGÃNÍT n. Sunet produs de clopot\" (dexonline)
Ți-a ieșit un pleonasm superb. \"Dăngănit de clopot de clopot\". De unde le scoți?
\"pe stradă ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini\"
\"și aici ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini\"
Da, pană clară de idei. E bine să reiei grupuri de versuri de pe la început, mai umpli pe ici, pe colo prin final, dă mai bine o poezie ticsită de redundanțe.
\"eu șterg orice deschizătură cu un burete galben\"
\"cu același burete galben
șterg pelicula de realitate\"
Păi ce spuneam mai sus? Lipsă de inspirație, copy-paste din partea întâi a textului, și-am umplut și partea a doua cu nimicuri colorate!
Și iar înghesuire de verbe pe vers la pătrat, numai așa, ca să dea iluzia dinamismului, dar într-o sacadare care sună artificios:
\"scrijelim nu ne plictisim ne ținem alergăm ne place se aude batem cuie antifonăm\" ș.a.m.d., etc, ș.u, bla bla.
\"șterg pelicula de realitate
care ne-ar fi putut trezi\"
Da, dormi în pace, nu cumva să te trezești la realitate. Minunat text!