Este 8.02, dacă nu ai ce face, vino pe la mine

mie imi place poemul asta al tau. ai cateva exprimari deosebite, mi-a placut cea cu pestera si intunericul si iubirea radioactiva, prezenta ta in stratul de ozon si pasitul dintr-un sange in altul. mai ai si chestii care mie nu-mi suna cum trebuie gen drum abisal, extremofila, concentratia de poezie * in general numi place cand cuvantul poezie apara in tecste ca si cum ar vrea sa semnifice o stare. in ansambu un poem bun si bine legat, chiar de apreciat mai mult.

Poemul merită evidențiat. Ca de obicei Carmen inovează noi stări de agregare, emisfere poetice și nu face rispisă de hematii în versuri. De fiecare dată găsește o nouă definiție a iubirii. E păcat ca un asemenea talent rămâne undeva în penumbra site-ului.
extrem-extrem de amical

leo,
si eu mizam pe extremofila,:):) vad ca in dexul online nici nu e:):), exista cu siguranta, specia asta cu numele meu care se adapteaza la orice, in special acolo unde concentratia de poezie a mare si se respira greu.
mcm

aici nu e o exaltare patetic-poetică, așa cum ne-au obișnuit textele de la recomandate, ci o tensiuine interiorizată care nu produce niciun bang embolic, doar transcende fiecare rând, în urma sa rămânând urme veritabile. deși pare un model subiectiv, el este unul obiectiv datorită trimiterilor la un plan profund sau flosofic.

mi-a plăcut și de aceea va rămâne la favorite aici în internet expl.
o zi cu soare îți doresc,

laur

filosofic, desigur
fără \"va\" la \"rămâne\"

AMP,
ca sa fiu sincera imi risipesc multe hematii cand scriu, dar nu e nicio problema, desi in forma de semiluna, se refac imediat:):)asteptam sa spui explicit ce iti place si ce nu, asa cum a facut leo, dar cu alta ocazie.
mcm

Esti regina poeziilor de dragoste pe acest site (parerea mea!) deci ma bucur ca acest poem a ajuns sa fie recomandat! It\'s about time!
ceea ce ma fascineaza la tine este nu numai metamorfoza dragostei, de fiecare data noua si plina de imagini inedite dar si adincimea la care atragi cititorul (ca o sirena) pentru a-si alege singur perlele...

Felicitari!
Corina

Îți construiești un Olimp pe care îl populezi cu zeii poeziilor tale, iar când ai chef pătrunzi în înălțimile esoterice, pentru a cunoaște starea de zeu.
Te adaptezi ca o “extremofilă” la fluctuațiile de temperatură ale iubirii, pe pielea iubitului poți trăi, chiar dacă “este uneori prea sărată”.
Ai creat din poezie un mit, cu personaje ce urcă sau coboară drumuri abisale sau munți, personaje mimetice care iau uneori înfățișarea ta, a iubitului, a vieții sau a morții.
O poezie ca o “geografie a căutărilor” existențiale.

- având în vedere că tot e o virgulă în titlu, între \"dacă nu ai ce face\" și \"vino pe la mine\", virgulă
- \"nu mai voi avea vârstă\", corect: \"nu voi mai avea vârstă\"
- \"înca\" / \"încă\"
- \"sa\" / \"să\"
- \"jose\" / \"joase\"
- cred că în loc de \"climatică\" ar fi de preferat \"climaterică\", sună mai literar, iar în citire se evită apropierea de cuvântul care mai are un \"s\"
- \"mă recunoasc\" / \"mă recunosc\"

laurentiu,
daca sunt in documente favorite e un inceput.maine sa vad ce mai construiesc, important este sa am material didactic:)
corina,
metamorfoza poate avea mai iesiri, pe parcursul fenomenului ne schimbam, niciodata insa la fel, niciodata nu vom iubi la fel.
razvan,
expresia extremofila ma caracterizeaza cel mai bine in acest moment.
calin,
bine ai venit pe pagina mea, acolo la \"mai\" este nescuzabil, recunosc.
va multumesc si va mai astept
mcm

(fara cuvintele mele, cu bucuria sarbatorilor rare)
îmi construiesc un Olimp personal la masa de scris
...punctul de sprijin... când nu voi mai avea vârstă
.... va fi mai mult un templu decât un munte
populat de o singură specie endemică

mă vei găsi...în ceața de sub ochii tăi
un organism capabil să trăiască
de la cele mai înalte temperaturi la cele mai joase
....sunt extremofilă când e vorba de tine
mă adaptez la orice fluctuație climatică din inima ta
poți să îți aduci și ultimul poem, aș putea trăi prin fisurile lui
pe muntele acesta se trăiește oricum
pot prelua chiar și chipul tău
....de azi îmi voi crea un mit numai al meu
care să mă înghită ca o peșteră de câte ori este întuneric
...să nu pui sub semnul întrebării acest munte
este atât de palpabil ca un drum abisal...
propria geografie a căutărilor
aici ești liber, în mitul meu poate veni oricine...
poți sta aici toată viața, piatra de hotar nu indică sfârșitul...

am sa iti raspund tot printr-un poem scris mai de mult, dar care brusc devine foarte actual:
ce să fac cu îngerul tău păzitor/ dat cu împrumut de ceva vreme?/să-l vând, să-l dau de pomană/se decolorează dacă nu-l țin de mână/ i se atrofiază aripile
dacă-l țin prea mult între ziduri/își ascunde inimia într-o oală de lut/atunci când e trist/ mai bine îl invit la dans/am să fac dragoste cu el/tu să stai înțepenit să ne privești si atat/ nu vom fi nici în cer/ nici pe pământ/nu-ti ramane de facut decat să asculți/ cum moartea geme în noi/și se zbate să ia o gură de aer.

literatura asta a ta,“argotică”, mă face să să sar pe clape.
una două tre’ să-mi cumpăr altă tastatură.
ai și tu un pic de milă!
mi-ai “exfoliat” bugetul, mi-e portofelul gol, mi-am rupt recuzita de pe mine.
toate costă. toate!
uite, astea mai lipseau: iubire radioactivă, extremofilie, mimetism erotic, un zeu inventat, drum abisal palpabil, mitul tău care nu face zgomot (dar ce face?) ...
specie endemică ce ești!

și toate astea numai și numai pentru a strânge scheletele alea numai bune de pus la temelie?

nu, n-am ce face, dar mă aflu în treabă!

dă-le și lor o șansă, o “judecată de apoi”, un drept la replică, o cură helio-marină, o ședință intensivă de hidratare, studiază-le predispozițiile naturale și mai știu eu câte alte cele interactive.
ce-i asta?, jit cu ei la fundația de oase!
e inuman, zău așa!

adrian,
no one here gets out alive.
intre inuman si uman e doar un pas, fie ca l-ai facut, fie ca nu ai avut curajul sa-l faci.
am sa pun niste indicatoare \"ruta ocolitoare spre adrian firica\", aici vezi tu ce faci cu ei, ti-i las in seama ta:):)
mcm

Un text sufocat de metafore, una mai neinspirata decat alta.Cea mai amuzanta mi e pare cea cu poemul prin fisurile careia se poate trai. Probabil ca prin anii 70 , textul asta ar fi fost premiat de o revista obscura de provincie, azi maniera asta de a scrie nu poate decat sa fie jenanta.

Finalul , patetic si lacrimogen, ar sta mai bine intr-un volum de versuri semnat Nicolae Gutza.Deja nu ma mai mira sa citesc peste tot doar grafomani.

tudorel,
poezie este in esenta ei artificiala, daca ar fi naturala nu ar mai fi poezie.
catalin,
de vreme ce ai scris inseamna ca te-a marcat poemul, a lasat o dara in tine.

am o vaga impresie ca avem o prietena comuna cu_care eu am avut un conflict pe alt site, tot din generatia 2004, se pare ca e foarte hotarata.
va multumesc pt colaborare
mcm

unii pro, unii contra...
unii se leagă de greșeli banale de tastare,asta pentru că nu au văzut mai nimic din ce e scris, care se întâmplă, cel puțin mie, când scriu cu pasiune, chiar dacă scriu tâmpenii.
La alții însă am simțit o ură prostească și inutilă în critica lor, oricum s-au dat de gol că e subiectivă și ținta e persoana în sine nu poezia.
Alții, cu o pasiune rară,apreciază pentru un limbaj forțat, prin încâlceala lui de a avea impact asupra cititorului în fața căruia se dorește a fi descoperită o , divinitate ascunsă, să zic așa, .
eu nu critic, nu am ce, e doar o părere despre pasiunea oamenilor pentru...

ai aparut ca un inger pazitor.
am avut greseli de redactare si e vina mea ca nu sunt atenta, ma pierd in alte lucruri si nu mai vad tehnica.
iubirea si ura sunt sentimente fierbinti, as prefera indiferenta.
multumesc si te mai astept
mcm

Construind mirifice migrene.
cati dintre noi mai suntem atrasi de acele
scrieri care ne activeaza motorul tuturor actiunilor,
cati dintre noi ar putea sa critice aceste
frumoase concepte nascute din impulsurile simturilor
altele decat cele p care le-am invatat
cati dintre voi vor putea sa se detaseze
cu indiferenta necesara acestor lumi \"mitice\"
si sa reintre in jocul acesta p care il numim ...