Aruncă un mărunțiș

mult accent pe \"plouă\" în prima strofă (\"plouă - plouă - plouă - umbrela\" etc., nici bacovian nu e totuși). atenție și la \"descoperit până la os\" - formulare specifică anilor 60 - 80 și des folosită. iar inversiunea aceasta destul de des întâlnită în proză și uzitată în conversația cotidiană (\"ziarele le uitasei\") sună rău în poezie, când iată ce simplu este să spui: uitasei ziarele...
la următoarea strofă ar fi mers formulat altfel \"te-ai dat jos\".
ignoră-mi tonul, prinde numai ideile.

Ela

uitasei sau uitaseși?
cred că mai fain ar fi să folosești compusul.

a plouat 4 zile consecutiv, ploua si in mine si in toata lumea:):)am facut unele modificari, tot ce aveam la indemana era o inima si niste cuvinte. oricum e tot ce pot face pe moment, de ex. eu stiu un vers \"te sarut pe san pana la inima\", apare si la mine in text pana la inima, dar ma voi gandi la altceva.multumesc.
mcm

poemul creaza o atmosfera stranie a disiparii, a ireparabilului, a plinului devenit inutil...\"de atunci am o mare în pântec\"...citesc si ma ia ameteala...

re
ela,
am inlocuit \"pana la inima\", nu era o alegere buna, acum e mai absurd, dar cred ca merge. am obs acum si \"ziarele_le\". multumesc pt atentionari.
ioana,
este ireparabil, asa este, numai ca am ramas cu marea asta in pantec, sa vad la nastere cum va fi, sau poate nu o nasc, va sta acolo permanent. multumesc pt trecere.
mcm

nu stiu de ce, poemul asta m-a oprit undeva (nu doar in sfera neputintei interpretarii, cu toate ca si acolo)...parca poarta cu el un fel de proiectie a unei \"realitati\" ce, intr-un fel deloc linistitor, nu-mi da pace...l-am citit de mai multe ori... am citit si comentariile...despre care 4 zile in care a plouat consecutiv este vorba?...si titlul \"Aruncă un mărunțiș\" \"pentru trecerea dintr-o zi în alta\" ...si subtitlul
\"celui golit de sânge\"...parca povestesc despre ceva ce ameninta cumplit o nebanuita frumusete...continui cu descrierea ei:
\"ai mers așa descoperit până la beție
ți se vedeau doar cuvintele
străbătând continente
erai flămând\"
si sângele, ploaia, umplerea pumnilor cu apa, marea din pantec...sunt simboluri aproape halucinante...

apa spală din dureri, și îneacă în același timp multe. tot un fel de îngropare. de aceea nu este întâmplător că în pântec ai o mare.
seară frumoasă

este o proiectie a unei realitati, a plouat 4 zile, da, asta era din com nu din poem, imi place ca vrei sa intelegeti poemul 100%. ideea e urmatoarea, e ceva in el asa acum obs care transcede spatiul si timpul, evident ca sunt si elemente reale, tangibile, ploaia, el care moare pt ca el vrea si e neputincios sa stea langa mine, ia trenul in alta lume, fara usi, fara drum de intors.subtilitatile curgatoare pe care le-ai enumerat la final, e ceva de genul vita isi urmeaza cursul, curge mai departe, indiferent de ce se intampla. ioana, e greu sa imi comentez poemul, niciodata, sincer, nu voi putea dezvalui tot ce e in el, ceva in mine ma opreste fara sa vreau.
stefan,
da, apa poate face multe si sa omoare si sa hraneasca, dualitatea ei imbie la necunoscut.ma bucur ca nu te-a mirat ca am in pantec o mare, era chiar firesc dupa toate cele vazute:):)
va mai astept
mcm

Carmen întristarea m-a cuprins astfel încât am bătut mai încet în taste...
Ploaia este mediul acesta de început de lume...încearcă să asculți Soil festivities de Vangelis...și acolo plouă, poate totuși te liniștește ploaia aceea...
Începutul acesta de lume cu ploaia asta Cretacică nu-l lăsa să te omogenizeze cu apa, nu-l lăsa să te cuprindă cu trimiterile sale sumbre la marea din pântec...sau lasă-mă să-ți dau ceva din bucuria mea atunci când plouă...
Cu prietenie
PP

se simte tonul grav reflexiv, timbrul tristeții, dezgolirea sufletului de greutatea pierderii prin stropii de ploaie. este interesant și imprevizibil punctul final pe care îl ia traseul. în acea mare cred că se mai ascunde și plînsul, continuitatea, forța momentului.
deși ești hotărîtă în ansamblu asupra căror aspecte vrei să insiști, contorsionezi expresia în punctele ei nodale, lucru care modelează parabolele de sensuri (uneori obositor de subtil) aducînd cititorul într-un punct distanțat de real. de aici și se dispersează variantele de interpretare. nu zic în special de poezia aceasta. aici e scris destul de clar însă în general, cam așa construiești.

initial avusesem cuvantul , la trecut, de 2,3 ori in poem tocmai pt ca imi place mult cand ploua, si culmea e ca aici unde momentan locuiesc eu e un mare eveniment cand ploua.cat despre vangelis ce sa zic, albedo o.39-pulsar.
http://www.youtube.com/watch?v=LZaLkfvQ714
mcm

comul re este pt dl. Plopeanu
ecaterina,
cata dreptate ai, da e obositor si explicit, promit ca nu am sa mai fiu. dupa ce trec cateva zile de la un poem, imi dau seama ce am putut scrie si mor de ras, distantarea de real ma prinde cel mai bine, nici nu as scrie altfel, nu as putea.