carmen mihaela visalon

ne trimitem umbrele in alt pol
in groenlanda-au terminat noptile
cica le-a pierdut din gresala
tarul zapezilor

trei ulcele
patru ulcele
cu vin bun
la revedere

asculta cum ninge in septembrie
in scoica de cristal si de fiere
da-mi iarba-ti s-o pun langa soba
si un mac cu parfum de cuvinte…

morala:
e simplu să lași în trei orice lucru fără capăt
Poarta El,7, povara
de reni schiopi inveliti in aurora boreala.

Ufff, stii?, cred ca am o problema.:))) Dar... daca, tot a fost sa gresesc si sa-mi descopar la timp gresala, ti-am adus un cadou. L-am primit saptamna trecuta de la Pasadia, care are si el o poezie foare frumoasa despre umbra, ti-l daruiesc, doar nu degeaba se spune: \"dar din dar se face rai. Hai sa schimbam cerul. Fieacre poate sa inceapa cu sine, a spus cineva...nu-mi amintesc, acum, cine.

Umbra mea

Ce mi te guturi, umbra, la picioare?
Te stiu de mult ca esti cateaua mea
Si ma urmezi cand soarele rasare,
Iar cand asfinte,de ma duc spre el,
Tu te taresti lungita tot asa,
Nu stiu cu care scop, cu care tel.

Doar in amiaza cand e mai dogoare
Te-aduni, te rasucesti in juru-mi ghem.
De ce te temi asa cumplit de soare
Ca de-un grozav dusman de neinvins?
Apoi dispari chiar daca eu te chem,
Cand valuri de-ntuneric negre-au nins.

Si nu-mi raspunzi tu mie niciodata
In bezna noptii dure cand te stingi!
Sunt singur, ca o insula uitata
Pe-o mare sub un cer intunecos
Batandu-se, sub vant etern si-n frig,
Ca valul mohorat si manios.

(Elegii, 1979) De Mihai Beniuc
IERTARE ca am inceput sa infulec vocalele tale:))). Cu drag,

Subiectiva- si,cu drag de umbre cum sunt, m-am intors:). In primul rand, sa-ti cer scuze- tu nu ai spus nimic despre indragostiti, dar cerul-adica ceea ce trece dicolo de linia valuroasa a marii, se poate schimba prin iubire, yin este opusul lui yang, de unde si cantecul de inima albastra: la vie en rose.:))) Sa nu uit, iata ce spune Jean Chevalier, in dictionarul simbolurilor: \"analiza junghiana califica drept umbra tot ceea ce subiectul refuza sa recunoasca sau sa admita si care totusi, i se impune mereu, de pilda trasaturile de caracter inferioare sau tendintele incompatibile.\" Hai, deci, sa sarim, ACUM si AICI peste umbre, si sa respundem cu curcubeului cu lacrimi de fericire.Cu drag,c.

Draga Adrian,
Pentru o clipa, am fost tentata sa fac un comentariu care sa atinga drumuri laterale. Mi-am amintit-la timp!- ce
mi-ai spus la odata: \"...Refuz sa citesc ceva mai mult de 100 de cuvinte. Viata e prea scurta...\"
Pentru ca-iti sunt datoare-si nu vreau sa te MAI supar, nici pe tine,nici pe Alina, iti spun doar atat- poezia ta-din cauza mirosului de ceata si a penelor albe, imi aminteste de Ferma Femeilor a lui Fellini. Pe scurt: 2*felicitari & bine ai revenit.
Cu drag, respect si bucuria de a va revedea,
Un candidat la disparitie, care isi va pune curand ochelari ca sa te citeasca mai bine,

fericirea nu se masoara in cruciulite si ceara
ea se masoara in aripi lumina
in efectul razelor gama asupra soriceilor
muscand din calea lactee
intelepciunea paianjenului:-
un mistic este mai senin ca o dogma cu schimbarea la fata.

\"- șoarec șoricelul meu
tu esti zeu eu derbedeu
decupează-mă din fotografii
sufocă-mă sub hârtii\"

deodata apare Nichita
la brat cu un caine
la brat cu un inger
auzi, zice el tristetii de sub unghiile de celuloid:-
\"CINE POATE SA SCRIE UN VERS BUN, POATE SA SCRIE O POEZIE
CINE POATE SA SCRIE O POEZIE POATE SA SCRIE UN VOLUM
CINE POATE SA SCRIE UN VOLUM POATE SA SCRIE O OPERA
INTRE VERS SI OPERA-NU-I DECAT O CHESTIUNE DE CARACTER\"

un perete fara un ochi este un zid
un om fara un soricel este un zidit

Bianca,
M-am intors, pt. ca am uitat sa-ti spun ceva:
\"Pana la urma ca sa se poata acoperi de un rasarit
Ar trebui ca cerul sa fie la fel de pur ca si noaptea.\"*
(Elurad-Juan Miro)
\"din poziția aceasta îmbrățișarea ne este inevitabilă
câmpurile se ating iluzoriu pentru o imagine trucată prinsă
pe-același scenariu în sepia\"
cat despre-netrucata \"imagine trucata\", iata ce spunea Miro:
\"Cuvantul dragoste nu apare in lucrarile mele pentru ca este o imagine abstracta. Dar cuvantul \"indragostiti\", da, Indragostitii sunt forme care lupta, care se sfasie unul pe altul\".
Evident, se poate sa ma insel, insel sau sa fiu inselata: \"nu-mi vorbi despre mâine\", lasa-ma sa-ti mai spun inca o data, cat de mult mi-a placut poezia ta.
Cu drag,eu

pe-același scenariu în sepia
mișcate cuvintele
mai bine așa nu vom mai ști ce să spunem
când ne va veni rândul
să trecem de umbrele noastre

salut iesirea din greva alba, a pescarusilor?:)

greu cu umbrele astea care inceraca sa schimbe cerul-redimensionad lumea: umbra gogvaiv a luminii,
umbrele noptilor magice, umbra ingerului in rugaciune...
:)-\"ai vazut vreodata in noaptea de an nou, la ora 12, cum umbra iti trece pe sub tine? nu stiu ce se intampla sau dc sunt si alte nopti din an cand se intampla asta, dar atunci umbra se schimba dintr-o parte in alta... de-aici m-am gandit cum ar fi sa pasim peste umbre si ele sa ramana pur si simplu dincolo... sau noi sa fim dincolo?!\"- spuneaun om drag, drag, mie.
iti amintesti de Kusturitza cu pisicile lui albe si negre, de jocul frunzelor de verzi in gradina cu smochini?

când ne va veni rândul, să trecem de umbrele noastre, sa dea Dumnezeu sa avem un scenariu de sepia, plin de cuvinte chei-potrivite in deschiderea vamilor.

In culorile Yggdrasil,
ieri-1 septembrie 2005,
il voi desena pe Florin Bratu
inconjurat de fanfara cainilor rogvaiv
pe un stadion cu multe liane
una bruna de Mallarmé
una alba ca zapada, incinsa la brau cu marul lui Newton
a treia, dar nu si ultima- asemenea motanului Murr- curtata de celebritate
subtirica la mijloc axa lumii
jur imprejur fusta flamenco-paradox a lui Zenon
de la 1 a.m la 8 a.m
luna cadourilor
sub dus o invalmasala de foc
Nietzsche priveste tacut in oglinda
Aiurea!- zice smulgandu-si mustatatile intr-o doara:-
o infanta e mai frumoasa ca un pitic cu o idee
un delfin e mai inalt ca un infant cu un rege
campionatul e curat lacrima
gol mijlocul negresei curtata nobel de penrose
daca einstein n-ar fi existat
ar fi trebuit inventata alta formula emcepatrat
marturie aduc voua inscrisuri din lună
despre zodia balantei-
pana lui Math.

stiu totul despre pescarusi
au culoarea portilor purtand sub pene un bob de mustar
unii-mai ales norii spun ca sunt lacomi
altii- mai ales carciumarii spun ca sunt nobili si verzi
uneori, mai ales toamna,
se fac vinovati de sechestrarea vitei de vie
mai ales, si- mai ales- albatrosii,
arhonti cu aripi inmuiate in lumina scursa din clepsidra marii rosii
in marea neagra a zborului
Cineva- scoate din coasta lui Adam- viata-
jumatate umbra, jumatate mar inflorit
a doua zi, prima carte aminteste
azi e duminica
se canta psalmi
Beresit bara Elohim haeret et hasamaim
sapte din sase-
UNU
\"dar tu ești al nimănui gândesc
pliscul tău nu a ciugulit înserarea\"
salivand salivezi gustul de nufar al deltei
inca o dimineata cu miros de grau,lapte si miere
pe ringul de gheata, haiducul lui 3 aripi
imparte mostenirea lui Lazar
bogatilor

\"Cine are urechi de auzit, sa auda-
PUTIN TIMP ESTE BUN OMUL BUN\"

Florin-Temugin,

Am o urare din partea bunicilor Eminescu, Sava, Stanescu:

“Ce-ți doresc eu ție,

La trecutu-ți mare, mare viitor!”

si o urare din partea mea: Sanatate si La multi ani, frumosi, destepti si bogati!

P.S: Pentru ca nu am stiut ce cadou sa-ti fac, ti-am cules din lanul cu floarea soarelui un eseu:
http://www.contrafort.md/2003/103-104/535.html

Cu mare drag si absolua incredere in POEZIA ta,

Carmen

\"Poți sã te rogi, tatã, am o veste gravã,/orice speranțã e-o mâțã moartã-n țavã…\"- din nefericire, din foarte mare, nefericire...!Publicitate: \"te scoti cu 4roti\".:). I HOPE ca mai este o speranta, chiar daca peisajul este asa cum l-ai surprins in poezia acesta, pe care o o vad ca o acuarela cu cojilor de gunoi. Deci, cum spuneam: \"e limpede ca-i buna\"- si poezia si THE HOPE, si berea pentru calul meu.

Allana,
Sa urci in autobuz, doar pentru bucuria de a te intalni si destrama, dupa care sa uiti ca ai urcat si sa-ti oferi, cu politete, locul la geam...este o poveste pe care (SI)eu am
pus-o in scena. A fost un succes de casa...Sunt sigura ca piesa se va juca, pana coboara batrana...:).
P.S.: Este a doua oara cand ...

http://interioare.free.fr/Nicu%20Alifantis/Nicu%20Alifantis%20-%20Nichita.html#
In calitate de mesager sef permite-mi sa-ti spun: La multi ani, si sa-ti aduc in dar Gandurile lui Nichita, furate de pe siteul lui Alifantis:)
Gand 1: Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca își are poeții ei și, în genere, epoca își vede singură poeți.
Gand 2: Vreau să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta: eu nu prea cred că
există poeți, cred că există poezie.
Gand 3: Dacă n-aș crede în mesajul meu literar, nu aș scrie. Pur și simplu, n-aș crede și ... e o falsă modestie să spui \"domnule, eu scriu pentru că iubesc poezia ... da\' nu prea cred dacă am talent, dacă n-am talent\". Eu cred foarte mult în talentul și în vocația mea, pentru asta mi-am
jertfit întreaga mea existență, ca să adaug, cu o picătura în plus, sensibilității contemporane o
formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.
Gand 4: Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă, Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aș fi bolnav,
care era fericit că m-aș fi însănătoșit, mă rog ... Și-mi spune un lucru care m-a lăsat așa ... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor
caii când vor câinii. Și-mi spun mie: știi că are dreptate, am spus eu, să știi că omul ăsta are
dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Și, de altfel ...

Ce bine ca esti (si alb si negru :)))

Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi
tîmpla de stele, pînă cînd
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt și mult mai curînd.
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cîntece diferite, lovindu-se amestecîndu-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pămînt,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că ești, a-ntîmplării că sunt.
Inca o data: \"La multi ani!\"
Al dvs vechi cititor,

Eu iti multumesc tie, pentru toti pescarusii- si nu numai, care mi-au ajutat sufletul sa nu rugineasca de tot.
Cu drag, c.

\"mai apoi o să vedem noi/cum facem să dispară nimicul/
și absolutul de lângă el/să începem să respirăm unul/
prin altul\"- Sarutul, ca experienta la limita mortii, despre care vorbeste Zoharul-\"moartea-sarutul lui Dumnezeau\", dar si poetii: \"se poate cadea, din universul acesta in universul celalat\":), pe care-l vom numi dimensiunea TU sau dimensiunea EA-prin Ea intelegandu-se absconsul zeu omonim, pentru care merita sa mai reduci din liniile nedrepte.
\"Odată o să mă așez în fața unei mașini de foarte mare tonaj
încât toate circumferințele vor trebui să se prefacă a fi linii drepte/pe a căror suprafață să se poată circula cât de cât decent/desigur tu nu vei mai putea să mă vezi dintr-o parte decât ca o linie/desigur tu nu vei mai putea să mă vezi din față decât ca un zid/chestii care mi se par extrem de dureroase de altfel\"-imi aminteste de Culianu, care il cita in \"Calatorii in Lumea de Dincolo pe Einstein\": \"in primul rand sa ne imaginam o experienta in spatiul bidimensional. Fiinte plate cu instrumente plate...Sunt libere sa se miste intr-un plan, penru ele nu exista nimic in afara acestui plan. etc, etc.\" As putea sa continui dar, daca intereseaza pe cineva, mai multe amanunte despre planul bidimensional al iubirii, mai bine se duce la sursa:)

Acesta-i intrebarea, pe care mi-o pun pun ori de cate ori imi amintesc ca m-am nascut intr-o tara in care trebuie sa salvam pisica si sa ne gandim mai tarziu la baba. Sau la Baba. Cu colectia lui de arlechini buni la toate.:))). Cat despre mos, ce sa zic, nu-i de mirare ca i-a luat foc casa. Morala: oricat ar fi baut mosul, tot baba sufera--\"Se poate, de ce nu? Uite, de aia uitasem…am cumpărat-o s-o beau cu baba mea când am făcut 50 de ani de căsătorie. De fapt ea a cumpărat-o, eu am băut în oraș cu prietenii, așa că a rămas nedesfăcută. N-ați vrea totuși să mergem în dormitor să vedem ce face?\".

Ela,
Am spus-o de o mie de ori, eu nu stiu sa citesc decat cu sufletul. Ce rost ar avea sa ma supun unor canoane, care odata nascute, sunt sortite mortii.Simt poezia ta ca pe un strigat. Titlul imi sugereaza gustul rosu-amar al mortii, pe care alienarea si nasterea ni-l ofera cu pesmeti,in momentul de bilant al zilei- ora 5.
\"nu mai aud orașul bulevardele adorm cu fața la pământ\"- ma duce cu gandul la tao, care nu mai este tao si de aici mai departe la o acuarela, in care fintele de lumina au ramas doar \"vopselele estompate sub ploile târâte de cer prin intersecții nesemaforizate\"- la discretia in-out bolizilor cu zambete ingradite.Saloanele-spalate pana la negru, in astepatrea copiilor, nu cred ca ar trebui sa supere pe nimeni, pentru ca, inca din vremea dacilor, asa sunt... Pentru mine, fiecare vers are sens, pentru ca am oarece competenta in citirea indicatoarelor ruginite. Cu drag, c.

partea din mine pierdută la naștere/sfichiuie ca un șarpe tăiat/lupii mă îmbrățișează/cu labele fracturate de insomnie
\"mirosindu-mi cicatricile/lăsate de mușcătura unei iubiri putrede/păpușă nefolositoare/în punga cu resturi a cerșetorului/colecție de răni captivă la amiaza/unei zile în plus\"
Stiam si eu ca sunt doar doua posibilitati(:. Daca as fi stiut care dintre ele este raspunsul corect, nu-te MAI deranjam in mijlocul noptii de abanos:)
P.S.: Acum, ca tot m-am intors, hai sa-ti fac o marturisire: Corect!, uneori chiar imi spun ca: că esti o \"fiară stranie/inventând salturi în gol pentru femei îndrăgostite\" alteori imi place sa te imaginez:\" VEROSIMIL hoitar hrănindu-se cu PIETRELE/de pe fundul prăpastiei
SUFICIENT DE ILUMINAT să înțelegI sublimul stihiei/sfâșierea răsăritului căzut ca o plagă
peste inima orașului.\"
P.S.- Ce-i al tau, e-al tau. Stii sa parfumezi oculte interoare, cu maiestrie.Al Dvs, din ce in ce mai nedumerit si batran cititor, cu adm. etc., etc,

De ce, uneori, te vad rastignit de un Golem peste ale carui membre s-aude descantecul cuvintelor tale?.

!\"la miezul unei nopți anume/vraja se rupe cu zgomot/
cade/pe asfaltul plictisit întunericul/sare pe fereastră\"

Cand poposesc la tine in pagina, AUD exorcizantul parfum al busuiocului cum rasuna sub pasii coborati pe starzile daltuite cu pietre de rÂu de argint. Astazi, sentimentul este diferit. Nu mai sunt intr-o lume cu iz de poveste, ci in orasul-vag inspaimantator- in care LOCUIESC cu obsesii usor misteroase, sentimente imprumutate, zbatandu-ma in burta unei balene cu chip de caine vagabond si garoafe in pridvor, bantuita de idoli in toate nuantele de negru. Obosita ma prefac ca ma inteleg.Doar spaima de statui nu o am. Pe unele le iubesc, pe altele le ignor. Astept cu nerabdare finalul, in care conturul de creta pe asfalt va reconstitui linia intunericului. Proba luminii
Multumesc, pentru speranta; Cu drag,c.