Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Misterul fotografiei

1 min lectură·
Mediu
mi-a placut sa o pozez
avea pene albe și aura unei sfinte dezvirginate
treceau orele in josul apelor moi, lumina...
***
am admirație pentru orice femeie cu ochelari
ochii ei ascund secrete inpenetrabile
***
acum ca avem un copil
am sa iți spun adevarul
am o boala incurabila
sa nu te bazezi pe hormonii mei
și nici pe cursele de cai arabi
sunt doar un candidat la dispariție
***
tu ai sa vii cu parul in vint
mirosind a ceața
și a barbați care te-au mușcat de sani
de arcul minunii care nu ni se intimpla
iar eu am sa te aștept in gara X cu cravata mea de carton
semnata Dior
dar tu nu ma vezi
ești de mult in alte sfere
pline de hohote, dans retro și magie...
034.290
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

adrian grauenfels. “Misterul fotografiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-grauenfels/poezie/139192/misterul-fotografiei

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Poemul unei întâlniri, plăcerea estetică a privitorului, care dezgolește de aparențe, de accesorii inutile orice imagine fotografiată. Sentința unei realități imaginate altfel, cea a unui \"condamnat la dispariție\", așteptând în ce contează ce gară, o femeie mușcată de ceață, de alți bărbați iubită:
\"acum ca avem un copil
am sa iți spun adevarul
am o boala incurabila\"
\"Ochelarii\" purtați de femeie, întotdeauna secretul de dincolo de sticlă, de iriși. Căutătorul vede cu spiritul: \"avea pene albe și aura unei sfinte dezvirginate
treceau orele in josul apelor moi, lumina...\" Ea trece mai departe, ca o nălucă, o \"fata morgana\". O singură clipă, cât să facem click cu privirea, unicul aparat de fotografiat, fără termen de garanție, \"de arcul minunii care nu ni se intimpla\".
Bun revenit, Adriene. Aștept scrierile mai departe.

Ela
0
Draga Adrian,
Pentru o clipa, am fost tentata sa fac un comentariu care sa atinga drumuri laterale. Mi-am amintit-la timp!- ce
mi-ai spus la odata: \"...Refuz sa citesc ceva mai mult de 100 de cuvinte. Viata e prea scurta...\"
Pentru ca-iti sunt datoare-si nu vreau sa te MAI supar, nici pe tine,nici pe Alina, iti spun doar atat- poezia ta-din cauza mirosului de ceata si a penelor albe, imi aminteste de Ferma Femeilor a lui Fellini. Pe scurt: 2*felicitari & bine ai revenit.
Cu drag, respect si bucuria de a va revedea,
Un candidat la disparitie, care isi va pune curand ochelari ca sa te citeasca mai bine,
0
Distincție acordată
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
am admirație pentru orice femeie cu ochelari
ochii ei ascund secrete inpenetrabile
- am să pornesc de aici, m-am mulțumit să citesc aceste versuri și să merg mai departe, unde și cum nu prea are importanță și totuși mi-au revenit versurile sub ochii care privesc prin ferestrele unor ochelarii ( nu mai țin minte ce dioptrie ). Dar oricum lumea văzută e frumoasă. Se pare că e dedicație de dedicație, a celui care pozează și mai ales a celei care se lasă pozată, interesantă imaginea: avea pene albe și aura unei sfinte dezvirginate contradicție, dar poate aici stă frumusețea din ochiul poetului, din nou intereantă mi se pare: sunt doar un candidat la dispariție . Poem mirosind a ceață cu o sintaxa poetică interesantă, ingenioasă chiar, starea omului plecat sub complexitatea unei lumi închipuite, după care autorul tânjejște fără disimulare:
tu ai sa vii cu parul in vint
mirosind a ceața
și a barbați care te-au mușcat de sani
de arcul minunii care nu ni se intimpla
iar eu am sa te aștept in gara X cu cravata mea de carton
semnata Dior
dar tu nu ma vezi
ești de mult in alte sfere
pline de hohote, dans retro și magie...

0