Camelia Petre

Dana se joaca frumos. Se joaca de-a cercul. Il rostogoleste de pamant pana se transforma intr-un ghemotoc de hartie. Apoi incepe sa ne numere...observ doua voci interioare, una care sta locului facand observatii cu privire la cei din jur si alta care are impresia ca discuta si chiar indruma personajele no 1, no...
Pe de alta parte s-ar parea ca aceasta secventa nu se ridica la inaltimea intregii poezii, pare a fi o filosofie uzitata, cam explicita si usor plictisitoare:
\"se vând miracole la kilogram
unii le așteaptă nu deranjați
alții se bazează pe ele\"
La citirea finalului am avut o usoara tresarire, pe care n-am putut sa mi-o explic. E bun finalul!
Intreaga poezie mi-a lasat senzatia de...avion.
Una peste alta, un alt poem reusit de-al tau:)

nu stiu cum sa incep. stii, uneori am senzatia stranie ca daca incerc un comentariu se pierde ceva din mine. adevaratul sentiment pe care il simt la citire, imaginea primara.
ceea ce am observat a fost faptul ca ai reusit, cred fara sa iti propui prea mult, sa desparti personajele in entitati distincte. se poate mirosi personalitatea fiecaruia in parte fara sa apelezi la descrieri si ceea ce e minunat e ca ele sunt atat de diferite! si fiind diferite prind viata. uite, as putea sa le descriu si in culori. parca presimt moliciunea Corinei si ochii ei visatori, usor poetici, apoi firea usor neastamparata, dar inteligenta a Anei, zambetul plin de subinteles al lui Costel si aerul sau de om de baza, mersul carliontat al lui Foxi, privirea usor incurcata, confuza a lui Pompiliu, florile de \"nu ma uita\" agatate de papucii polenizati ai Mirabelei...etc, si daca nu te-am convins, afla ca Umorul este un alt pesonaj din povestirea ta, la fel de important ca restul.
pe langa asta, am ramas impresionata de secventele lirice...
e minunat cand se aduna atata \"viata\" la un loc, si apoi mai este si luna si pescarusii si macaralele ...frumos, frumos. mi-a placut.

o nazuinta, o speranta a unei iubiri imposibile. departarea face ca apropierea sa devina salbatica, infometata de iubire...de aceasta femeie intangibila care te poate inalta, fericii, insingura...
dincolo de aceste senzatii pe care le-am regasit in poezie, nu pot sa nu observ o scriere cursiva, matura. repetitiile dau o nota de mister aparte, intregind atmosfera poeziei.
mi-a placut!

daniel...si ne-am intalnit in gradina sufletelor pereche, unde fiecare a lasat cate un buchet de cuvinte frumos decorat, in poleiala stralucitoare, la picioarele gandurile tale.
toate visele frumoase sa ti se implineasca! din tot sufletul, la multi ani!

Dana Popa, tie cum ti se pare?! Ti se pare o idee extraordinara sa cauti un nume? De ce? Eu mi-am schimbat numele imaginar de-o mie de ori pana acum! Nu a fost nimic extraordinar. Altii s-au multumit cu mai putin, stiu ei mai bine de ce :)
Nu vreau sa te conving de nimic pentru ca este evidenta concidenta! :)
multumesc pentru apreciere,

adimir, poezia aceasta pare a fi o carte deschisa pentru tine; multumesc pentru comentariul tau sugestiv si la obiect, pentru dorul perceput printre randuri, pentru ca mi-ai amintit de fetita cu chibrituri...multumesc:)

nu am inteles cand ai spus de titlu schimbat...asa e, prima oara a aparut titlul, apoi textul, la o diferenta mica de timp (nu ma pricep la html prea bine ca as fi facut ca textul mai intai sa nu fie, apoi sa apara)...acum pare ca are sens, n-am stiut ca ai intrat de la inceput, scuze

multumesc frumos fiecaruia in parte. am trecut textul la poezii...am sa revin cu mai multe raspunsuri

te-a invatat sa intrebi...dar ce frumos te lasi infasurata in toate aceste \"de ce-uri\"!

gândul că voi muri
mestecând deja ceară de cer
crește în mine cu intensitatea unui copac
pe care nu-l privește nimeni înflorind
strofa aceasta a crescut in mine o data cu versul...apoi, din aproape in aproape, descopar intrebari si sensuri noi.

imaginile sunt deosebite
imi place foarte mult cum te intrebi aici:
de ce n-am aflat la timp că în sexul meu
mai crește un sex și încă unul și așa mai departe
până ce am devenit literă scrijelită pe un schit
alături de alte litere nepământene ?

mi-a placut ideea, gandul din spatele fiecarei strofe, metaforele...

Sorin, interpretarea data de tine poeziei mele m-a aruncat intr-o lume de visare; nu e prima oara cand comentariul tau ma face sa revin asupra lui, recitindu-l cu mare, mare placere. iti multumesc pentru asta (si pentru steluta iti multumesc, nu ma asteptam) si iti doresc ca lumina pe care mi-ai daruit-o sa se intoarca la tine inzecit si sa iti fie, asemenea mie, calauza.
Mihai, ma bucur tare mult ca ti-a placut. multumesc pentru steluta, te mai astept!:)
Laurentiu, ai surprins corect imaginea principala a poeziei. toti suntem timizi mai mult sau mai putin si nu stiu daca la un moment dat curajul e cel care ne impinge sa facem lucruri minunate. poate chiar timiditatea ne incearca astfel, ne tine acoperiti intr-un univers al nostru urmand ca noi sa dezvaluim, la momentul potrivit, acel ceva. iti doresc succes. ti-am citit singura poezie afisata la tine in pagina. nu e rau! nu e rau sa te calce cineva pe nervi:). tb doar sa ai curaj, spun eu, asta daca iti doresti sa scrii poezie. oricum, am observat ca esti maestru in dialoguri, ceea ce nu e rau deloc pentru un prozator.
Iuliana, ma bucur ca ti-a placut. te mai astept:)
Bogdan, totusi imi e destul de greu sa scriu, in ultima vreme. daca am reusit sa o fac asa cum mi-am propus, asta numai voi stiti, eu pot doar sa ma bucur atunci cand place. cat despre profunzimea poeziei...depinde de conjunctura, de starea de spirit care m-a facut sa scriu intr-un fel sau altul...

o poezie romantica intre un adam si o eva care s-a pierdut de poveste. ratacind, el undeva jos, pe pamant, cautand acel ceva (mar, venin, dragoste, tristete) si ea, acolo sus, o neinventata a sortii, insa privindu-l cu dragoste si cu o tristete amara.
oare nu ratacim si noi dupa un adam si respectiv o eva a zilelor noastre?

in pagina ta, nancy, cu link la pagina tradusa. parca asa era ultima oara cand am bagat si eu. incearca:)

observ eu ca voi doi v-ati vorbit si cineva s-a ospatat din papanasii aia! oare cine?:P
desi atmosfera era cam soft fata de ceea ce stiam eu, totusi m-am bucurat tare mult de revedere!
si, nancy, variantă bilingvă a fost multumita tie:)

da, da...Eliad amestecat cu papanasi, ceva de vis!
pai cum altfel! pe alocuri poezie, alune, poezie, papanasi...
multumesc pentru masa!:)
PS apropo de poezia bilingva, nancy a facut niste traduceri extraordinare la cateva poezii de-ale mele. le va pune ea pe site, curand.
am incercat sa recitam in duet, data viitoare o sa iasa si mai bine!:)

ma vad nevoita sa revin din motive pentru care unii privesc prea mult in curtea vecinului si nu si-au dat seama ca primele mele multumiri au fost pentru sorin. el stia lucrul acesta si, atat pentru mine cat si pentru el, asta a contat cel mai mult.
deci declaratiile si multumirile au avut loc in spatele cortinei...

Sorin, ma bucur tare mult ca ti-a placut. Observ, comentariile tale au prins o usoare tenta impersonala, ceea ce ma bucura iarasi, pentru ca transmit impresii, imagini, ganduri legate de poezie si nu de persoana; de aici cel care a scris un text isi poate da seama daca a reusit sa isi atinga telul sau nu.
Luv, iti multumesc tare mult pentru apreciere (steluta)si mai ales pentru analiza facuta (am recitit-o de mai multe ori, ma atrag astfel de comentarii)
Silvia, multumesc pentru parerea ta sincera. ma bucur tare mult cand treci pe la mine, te mai astept (o sa ma gandesc la sugestia ta).
Alexa, sunt incantata, pupici (cu drag)

mi-a placut acest \"exercitiu de gandire\", vorba lui nancy, cap coada. mai trec...

primul este ghiocelul..apoi ursul...apoi este ghioceul...apoi vine ursul si mananca ghiocelul si pune pe el niste kilograme din cauza de proteine, apoi merge si se cantareste la cantar pana se opreste acul care ii arata adevarata \"greutate\" si se pune pe regim....clatite cu cocoloase... pentru care s-a balonat si a plecat suparat in padure. in padure nu a gasit ce cauta, adica toaleta ecologica pentru ca era iarna si zapada era atata cat era...

gata! am ghicit!:)

\"eu n-aveam înger
colindam fără rău sau bine
fără gri
(am învățat toate poveștile
într-o zi cu ploaie și două curcubee)\"
o imagine sugestiva, care, probabil te reprezinta si ne-ar putea reprezenta pe noi toti. consider ca intregul tau gand (desi eu i-as spune poezie) se invarte in jurul ei.

Bogdan, ce surpriza sa mai apari asa din cand in cand! Sper ca e bine acolo unde esti. Cat despre text, am avut eu niste dubii, legate de \"simplitate\", ca sa ii spun asa. Dar ma bucur ca iti place.
multumesc de vizita