Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@camelia-petreCP
Camelia Petre
@camelia-petre
Poezie

De aceea

1 min lectură·
Mediu
de aceea, mi-a spus,
gândurile se sparg în cădere printre fire de nisip,
și-a luat o gură de apă sărată dintr-un căuș de palme
de aceea
aproape de prăbușire
la gura portului și în afară
în larguri
se scurge năucită printre pietre,
desperecheată,
o lună mare, albă și...
de aceea timpul se sparge înspumat printre degete,
mi-a spus, atunci când este foarte
foarte aproape de perfecțiune
de aceea îmi sunt umerii
îmbrăcați într-o lume de cuvinte...
de cuvinte dar mai ales de pene cu ochi mari
de care mă pot agăța
pentru a vedea încotro mă-ndreaptă curenții
de aceea
îmi întindeam aripile printre care
alunecam și mă duceam să-mi caut ochii
pe care îi lăsasem în urmă
poate,
poate că uitasem malul
la mal și țipătul macaralei la port
și ochii aceea mari de pe aripi
care se tot holbau la mine de-atâta îndepărtare
prin cădere
apoi mi-am amintit
o ploaie de ciocuri care loveau necontenit din înalturi peste gânduri
peste cap
sfârșit!
063.882
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
163
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Camelia Petre. “De aceea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/139683/de-aceea

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sorin-teodoriuSTSorin Teodoriu✓
Citind un text, fie el poezie, proza, ne inchipuim ceva poate altceva decat zice autorul/autoarea. La poezii mie personal imi e mai greu sa analizez versurile. Ele imi apar ca un intreg. Imi transmit o stare de moment care poate fi buna sau nu. Sunt texte care prin expresii socheaza, te marcheaza si mult timp dupa aceea te gandesti la ele, obsedant. Altele doar plac si asta e frumos.

Poezia ta imi place deoarece transmite mesaje dintr-un port unde sunt pescarusi galagiosi, macarale, vapoare. Mi-am inchipuit poezia ca un imn adus pasarilor care vad altfel lucrurile, altfel decat noi.

Mare cu valuri inspumate, scoici ascunse in nisip si in plante, delfini jucausi, pescarusi curiosi.

îmi întindeam aripile printre care alunecam și mă duceam să-mi caut ochii pe care îi lăsasem în urmă

Cautarea ochilor uitati undeva in urma mi-a amintit de pasarea oarba, cea care a plecat prea devreme in zborul ei inalt si-n graba ei a uitat de ochi. Placerea zborului e unica si uneori e suficient auzul, privirea nu-ti mai este folositoare. Iar cand ea, pasarea, realizeaza prezentul incearca sa se intoarca pentru o clipa acolo unde si-a uitat ochii. De multe ori e prea tarziu. Nu totdeauna.

Mi-a placut.
st
0
Distincție acordată
@xxx-0011057Xxxx✓
\"intre poezie si speranta, incompatibilitatea este completa\", spunea Cioran, referindu-se la poezie bineinteles, cea care exprima ceea ce s-a pierdut si ceea ce nu este. Scrierea Cameliei este deosebita, atat prin forma adoptata cat si prin continutul ei plin de incarcatura emotionala. Detectez o cauzalitate inelara \"materializata\" printr-un zbor care ajunge in cele din urma la \"ploaia de ciocuri care loveau necontenit peste ganduri\". Din zala in zala ajungandu-se la popasul final, tinta: amintirea deloc placuta a ciocurilorce loveau... Fiecare strofa justifica, explica, ceva: \"de acea gandurile se sparg, de aceea timpul se sparge, de aceea imi sunt umerii, de aceea imi intindeam aripile, etc.\" A inceput sa imi placa sa fiu nedrept si de aceea voi spune fara menajamente ca strofa a doua m-a fermecat. Este o strofa in care poezia se rasfata, \"luna se scurge naucita printre pietre...\", cu \"vorbe\" din acestea ne vom intalni destul de rar printre nenumaratele \"olite\" actuale, de lemn sau de plastic... \"de aceea imi sunt umerii imbracati intr-o lume cuvinte\", un vers care de asemenea trebuie remarcat, o metafora foarte sugestiva, o lume de cuvinte purtata pe umeri, o inteleg ca pe o responasbilitate pana la urma asumata, ca pe o pedeapsa primita cu eroism si verticalitate.
In incursiunea ta facuta cu aripile deschise, deschise nu de la inceput, intr-o continua cautare a ochilor pe care pana la urma i-ai gasit holbandu-se la tine, ai reusit o poezie care merita evidentiata. Ce suntem fara ochii...?
Cu siguranta sunt poezii pe acest site, deci poezii nu versificatii, care trec pe nedrept nementionate in niciun fel. Nu e de vina nimeni. Spuneam si eu asa...
Cu prietenie,
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu✓
eu mentionez doar primele trei strofe, iar din restul (fumat si cam naiv spus), mentionez expresia, convingatoare, de atmosfera \"poate că uitasem malul
la mal și țipătul macaralei la port\".
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu✓
cred ca era nu era cazul sa spun ca prin \"mentionez\" - in comentariul meu d emia sus - am in vedere ca am gasit acolo poezie ce merita atentie. e ceva ce rezista, asa cred, impresionand, fara strofele pe care eu le-as omite.
0
AIAlexandra Iordache✓
Cami,cred ca ar trebui sa continui,pentru ca esti foarte talentata. Imi plac foarte mult poeziile tale,pentru ca se observa ca spui ceea ce simti.
0
@camelia-petreCPCamelia Petre✓
Sorin, ma bucur tare mult ca ti-a placut. Observ, comentariile tale au prins o usoare tenta impersonala, ceea ce ma bucura iarasi, pentru ca transmit impresii, imagini, ganduri legate de poezie si nu de persoana; de aici cel care a scris un text isi poate da seama daca a reusit sa isi atinga telul sau nu.
Luv, iti multumesc tare mult pentru apreciere (steluta)si mai ales pentru analiza facuta (am recitit-o de mai multe ori, ma atrag astfel de comentarii)
Silvia, multumesc pentru parerea ta sincera. ma bucur tare mult cand treci pe la mine, te mai astept (o sa ma gandesc la sugestia ta).
Alexa, sunt incantata, pupici (cu drag)
0