Subtil, esențe feminine
te înfioară, ca și când,
în zborul lor, atât de line,
nu le-a rămas decât un gând...
...să te-nfășoare-n opaline
brocarturi fine, ca un voal,
extravagante balerine
în
Sinapsele sunt grele de păcate,
influxul a uitat știutul sens,
magnetice lumini sunt capturate,
irațional, neașteptat revers.
Adulmecând mirosuri de culoare,
se-mbogățesc în neguri cu un
Se deșiră clipe, se destramă anii,
Sunt tot mai bogată, am un nor în plus,
Este primăvară, înfloresc platanii,
Minus este numai, tot ce nu s-a spus.
Mă încurcă ziua, fără de culoare
Mă
Ce-ai vrut să faci cu mine, când
m-ai așezat în ochiul stâng
și pleoapă umedă de vânt
m-a-nchis în tine, despicând...
retina-nfiptă în mirări,
în globul zbaterilor surde,
incendiind pe la
Prea multe semne nu ne-am dat nicicând,
peste vitralii se așterne ceața,
prădalnice fantome mă cuprind
și îmi deșiră gânduri dimineața.
Peste amprenta-mbrățișării tale
zăpezile s-or așeza
Ca doi străini, într-un târziu,
alunecând pe-un colț de seară,
s-au întâlnit pe drum pustiu
un el și-o ea....a câta oară?
Prin site rare, străvezii,
înțelenite de grea
Drum zănatic, lună plină,
iureș trist de pași grăbiți,
visătorii scoși din minți
mai privesc spre rădăcină.
Stau iluzii-nghesuite
în trunchi sec cu ramuri dese,
crud mănunchi de
Se scurge toamna la final, prin noi....
doar arămiu rămâne-n vârf de lună
și ține între gene iz de ploi,
în buze, frânt poem topit de brumă.
Sfârșit de toamnă ne dezbracă iar
de toate ce au
Într-o zi, de dor de tine
Am sculptat în gând o frunză,
Am trimis-o călăuză
Să-ți vorbească despre mine.
M-am gândit și i-am mai pus
Un ochi tandru și o buză
Dulce-amară și confuză
Să-ți
Și am mai prins cu degetele verii
Vreo două gânduri ce îmi dau târcoale
Și îmi îmbată dorul cu albe rotocoale,
Tivite pe la margini de negurile serii.
Sculptate sunt în mine atingerile
Pătrată e luna, o știu
și gându-mi ca cercul o strânge,
o face rotundă și-mi curge
în palmă, cu iz de pustiu.
Mă caut și nu mă mai știu,
îmi pipăi cu sârg umbra mută,
doar degete seci
Îmi văd îmbrățișarea caldă
Cum se tot plimbă pe alei,
Te caută în flori de tei
Și în arome de lavandă.
Încolăcite brațe-mi simt
Pe efemera umbră mută
Doar visul stă și mai ascultă
Și-ți
Împarte-mă în două dacă pleci
și lasă morții ce nu iei cu tine,
păstrează-mi ochii ca să îți trezesc
la viață, corzile de mandoline.
Și lasă-i negrul gândurilor mele
să țeasă giulgiu
Imi pun în iris violete
Cu ochii-nchiși să te privesc
Cum mi te plimbi prin labirinturi,
Arome mov cum raspândești
Din crinii mov îți fac agrafe
Și părul slobod să ți-l prind
Să nu-mi
Îți scriu acum, cerneala-n toc îmi plânge,
nepuse întrebări mai zac în rime
și neștiut, răspunsul mă-nfioară,
tăcerile nu mai au loc în mine.
Îmi este dor, mi-e frig, îmi este
Imaginea culorii,
care ești tu,
a focului,
care sunt eu,
a surâsului,
care suntem noi,
a trecut,
fără să ajungă la tine.
A rămas pustiul
cu stele, cu schițe de case,
de oameni,
Se sparge-n valuri marea și sângele-mi îngheață
Fiorul îmi mai trece doar pe la porți de gânduri
Mă caut eu pe mine în tainice unghere
Și mă găsesc mirată,rămasă printre rânduri
Îmi
E-o liniște de taină când revii
și nu mă mai cuprinde anotimpul,
în haina lui, prea strâmt îmi este gândul,
misterul îl brodezi cu reverii.
Mi-au înghețat în amintire plopii
cuvintele
CC