Jurnal
Împarte-mă cu moartea
1 min lectură·
Mediu
Împarte-mă în două dacă pleci
și lasă morții ce nu iei cu tine,
păstrează-mi ochii ca să îți trezesc
la viață, corzile de mandoline.
Și lasă-i negrul gândurilor mele
să țeasă giulgiu amintirilor ce dor,
ia-mi galbenul din vise-n buzunare
și-mprăștie-l cu dreapta pe un nor.
Cu galbenul și ochii dar la tine
poate așa am să trăiesc o clipă
în cântece de dor cântate-n ceruri
și-n buzunarul tău ca o aripă.
Aș vrea decât iluzie să-i fiu,
fecioară-n alb în șubredul ei dric,
ia-mă cu totul dacă vei putea
căci morții nu mai vreau să-i dau nimic.....
26 mai 2008
013207
0
Interesant finalul, cu întorsătura de situație. Mi-a plăcut de asemenea că ați ales un ritm și o măsură care se potrivesc foarte bine mesajului. Poemul sună bine, și nu sunt ruperi, întreruperi sau schimbări de ritm, dar există o mică problemă de prozodie. Astfel, se observă că poezia este scrisă în ritm iambic, cu măsura de cinci picioare-cinci picioare și jumătate (zece-unsprezece silabe), dar versul \"să țeasă giulgiu amintirilor ce dor,\" are douăsprezece silabe (față de zece ale versului cu care rimează). Strofa a treia nu este prea clară pentru mine dar, poate eu sunt de vină că nu o înțeleg.
În general, mie mi-a plăcut poemul, se vede clar că aveți talent, succes!
Cu simpatie,
Cornel Rodean