Pustiul voi fi eu

Imaginea culorii, care ești tu, a focului, care sunt eu, a surâsului, care suntem noi, a trecut, fără să ajungă la tine. A rămas pustiul cu stele, cu schițe de case, de oameni, și cu mine.... Pustiul se vede noaptea dintr-un loc, aproape de capătul lumii. E greu de ținut, e mai trist ca orice, se măsoară între patru pereți, în zbucium, în lipsă de speranță, în fum si ore, în da si nu..... Când îl voi cunoaște, voi fi la fel de puternică, ca și cea de ieri, dar nefericită, dezlegată de muzica și dragostea ta.... Pustiul voi fi eu.