O zi să-ți fiu

E-o liniște de taină când revii și nu mă mai cuprinde anotimpul, în haina lui, prea strâmt îmi este gândul, misterul îl brodezi cu reverii. Mi-au înghețat în amintire plopii cuvintele au împietrit pe buze iar mâinile îmi sunt acum confuze și nu mai știu deloc să mi-te-apropii. Iar lacrima adoarme pe o frunză din crengile ce-au înverzit în tine, sunt mugur numai, dar îmi este bine și am să înfrunzesc pe a ta buză. Mi-e dor de tine, fără să te știu și toată sunt o inimă ce bate, și ține loc chiar ceasului în noapte o zi din viață, doar atât să-ți fiu.