Poezie
Romanță cu iz de pustiu
romanță târzie de vară
1 min lectură·
Mediu
Pătrată e luna, o știu
și gându-mi ca cercul o strânge,
o face rotundă și-mi curge
în palmă, cu iz de pustiu.
Mă caut și nu mă mai știu,
îmi pipăi cu sârg umbra mută,
doar degete seci mai ascultă
un puls și îmi spun că sunt viu.
Pe brațe sculptate atingeri
le simt cum îmi vin rostogol,
am suflet rotund ca un măr
sub pleoape, lumină îmi fulgeri.
Romanță târzie de vară
mi-o fluturi stingher pe la tâmple
ușor poate să se întâmple,
ușor, dulce-amară povară.
Năuce imagini se plimbă,
triunghi într-un colț pe perete
firide, iluzii fervente,
film trist ce nimic nu îl schimbă.
002634
0