aștept zăpezi
aștept zăpezi mi se lovesc de tâmplă cireși în floare aripi de omăt aș vrea și clipa asta s-o îmbăt să văd minunea albă cum se-ntâmplă visez nămeți de șapte vieți încoace de-atunci de
CCCamelia ConstantinDivină e toamna, de vină
De vină e toamna, divină, cocorii ne vin azi la cină. Ce abur ne ține, ce-apasă, această minune, angoasă? E seară și câtă lumină se lasă în oase deplină? Devin însumi eu lunecoasă, de vină
CCCamelia ConstantinPoate că-i straniu
Poate că-i straniu și un pic nedrept cum ne aleargă primăveri în piept în timp ce ninge trist, ce ninge lin, cu flori de întuneric și măslin. Poate că-i straniu noaptea s-o
CCCamelia ConstantinRegret
Și iată este mai și nu ți-am scris, au înflorit leandrii între noi, ne scutură miresme-n calde ploi, pe fiecare harpă câte-un vis. E cerul roz cu alb de parcă-a nins cu amăgiri
CCCamelia ConstantinEchinocțiu
Viole scuturate pe morminte Ca picuri pe o pajiște aridă, Blazată, indecisă și lividă Foșnește bezna-n albele cuvinte. Și ireal, c-un aer de silfidă, Acordul de tăcere ia aminte La
CCCamelia ConstantinMă strâng zăpezi la piept
Tristețea mea e poate-un fel de vină și-nsingurarea-n care mă-nfășor, că nu mai știu sau poate îmi e dor, de ce îmi sunt chiar mie azi străină? E arșiță-n troiene, fluturi mor când iernile se
CCCamelia ConstantinFără niciun chip
Nu e nicio veste c-ar sosi uitarea, zilele îmbracă restul unui vis, simțuri viscerale, ochii de ibis amăgesc întinderi și apoi chemarea cerului din mine, cercului închis în
CCCamelia ConstantinPendule de hârtie
Mi-am rătăcit cuvintele prin valuri, nisipurile albe le refuză, cerneala mi se-mprăștie difuză, de când te știu, tandrețea n-are maluri. Lumină regăsită prin vitrine, întârziată-n
CCCamelia ConstantinNeîntrerupt
Mă simt ocean. Cad stropi. Neîntrerupt. Când unică magia crește-n doze, Sălbaticul parfum ascuns în roze Coboară țărmul aspru și abrupt. Statornic joc. Bizar metamorfoze Mă fac și zbor și pas
CCCamelia ConstantinSpre tine vin
Aprilie. E frig. Și clipa doare. Parcă se-oprise Și te asculta, Era-n văzduhul ei Atâta floare, Castanul ruga-n cer Își înălța! Îmi sorbi tăcerea. Știu, îți este sete. Spre tine
CCCamelia ConstantinCaptivă-n alb
Mi-e sufletul o frunză în derivă, Ispititor oceane mi se-ntind, Cu inocența gândului cuprind Îmbrățișarea neagră și masivă. Nervurile
CCCamelia ConstantinRestul este scrum
Este târziu Lumina îmi zvâcnește Sub tâmpla nopții Moartă în clepsidră Tăcerea-i doar pe drum Precum o hidră Captează posesiv Și-apoi rănește. În stânga ei și-n dreapta Spaima
CCCamelia ConstantinReminiscențe
Se tânguie o toamnă în orele cărunte și zvonuri către mine ajung că ai mai fi, se întețește vântul și simt adânc pe frunte un rid ce îmi străbate visate veșnicii. În podul palmei mele te văd
CCCamelia ConstantinJocuri de vară V
În ore și în spații cu totul inedite, cu gânduri și răzgânduri, cu părul răsfirat, în nopți întunecate, lipsite de ispite, era precum o muză dintr-un album uitat. O filă inocentă, în colțurile
CCCamelia ConstantinJocuri de vară IV
Dintr-un tablou decolorat, inert și-autumnal, o duci cu lumea ei cu tot spre-un roșu cardinal. Nechibzuit o risipești într-un ocean de umbre și din abis o reașezi cenușă-n versuri
CCCamelia ConstantinJocuri de vară III
Vara asta o găsește într-un sidefiu decor, ne-mblânzit, furtuni o poartă și-o aruncă pe un nor, rochia de bal pierdută-i într-un val și el turbat iar condurii ei de zână în poveste i-a uitat. O
CCCamelia ConstantinJocuri de vară II
Solfegii însoțite de un convoi de umbre îți scurmă în timpanul și-n ochii țintuiți pe o regină-a nopții cu gândurile sumbre ce și-a vândut alb voalul pe-o mână de arginți. O vară mult nebună,
CCCamelia ConstantinJocuri de vară I
Sub perna ta, a devenit prințesă o-așezi acolo, ca pe-o jucărie o ai demult, chiar din copilărie când parcă o știai, dar fără-adresă. O iei în vis, sub norul de hârtie și-o-mbraci în voaluri
CCCamelia ConstantinFollie a deux
Mă strigă voci iubite, așa precum spuneam, sardonic îmi zâmbesc și-ntunecat himere, ce mă alungă-n albe și-nalte emisfere, sunt ghemul unei umbre...mai sunt sau doar eram? Și ți-am lăsat
CCCamelia ConstantinPasso doble
Subtil, esențe feminine te înfioară, ca și când, în zborul lor, atât de line, nu le-a rămas decât un gând... ...să te-nfășoare-n opaline brocarturi fine, ca un voal, extravagante balerine în
CCCamelia ConstantinDeprivare
Sinapsele sunt grele de păcate, influxul a uitat știutul sens, magnetice lumini sunt capturate, irațional, neașteptat revers. Adulmecând mirosuri de culoare, se-mbogățesc în neguri cu un
CCCamelia ConstantinFanteziile unui spectator
Se deșiră clipe, se destramă anii, Sunt tot mai bogată, am un nor în plus, Este primăvară, înfloresc platanii, Minus este numai, tot ce nu s-a spus. Mă încurcă ziua, fără de culoare Mă
CCCamelia ConstantinNeputință
Prea multe semne nu ne-am dat nicicând, peste vitralii se așterne ceața, prădalnice fantome mă cuprind și îmi deșiră gânduri dimineața. Peste amprenta-mbrățișării tale zăpezile s-or așeza
CCCamelia ConstantinPoveste
Ca doi străini, într-un târziu, alunecând pe-un colț de seară, s-au întâlnit pe drum pustiu un el și-o ea....a câta oară? Prin site rare, străvezii, înțelenite de grea
CCCamelia ConstantinZbateri
Drum zănatic, lună plină, iureș trist de pași grăbiți, visătorii scoși din minți mai privesc spre rădăcină. Stau iluzii-nghesuite în trunchi sec cu ramuri dese, crud mănunchi de
CCCamelia ConstantinToamnă la final
Se scurge toamna la final, prin noi.... doar arămiu rămâne-n vârf de lună și ține între gene iz de ploi, în buze, frânt poem topit de brumă. Sfârșit de toamnă ne dezbracă iar de toate ce au
CCCamelia ConstantinRomanță cu iz de pustiu
Pătrată e luna, o știu și gându-mi ca cercul o strânge, o face rotundă și-mi curge în palmă, cu iz de pustiu. Mă caut și nu mă mai știu, îmi pipăi cu sârg umbra mută, doar degete seci
CCCamelia ConstantinContopire
Îmi văd îmbrățișarea caldă Cum se tot plimbă pe alei, Te caută în flori de tei Și în arome de lavandă. Încolăcite brațe-mi simt Pe efemera umbră mută Doar visul stă și mai ascultă Și-ți
CCCamelia ConstantinViolet
Imi pun în iris violete Cu ochii-nchiși să te privesc Cum mi te plimbi prin labirinturi, Arome mov cum raspândești Din crinii mov îți fac agrafe Și părul slobod să ți-l prind Să nu-mi
CCCamelia Constantin