Poezie
Fanteziile unui spectator
fără amânare
1 min lectură·
Mediu
Se deșiră clipe, se destramă anii,
Sunt tot mai bogată, am un nor în plus,
Este primăvară, înfloresc platanii,
Minus este numai, tot ce nu s-a spus.
Mă încurcă ziua, fără de culoare
Mă înghite noaptea, fără niciun sens
În clepsidre moarte, ca-ntr-o hibernare
Zace doar nisipul, straniu, ne-nțeles...
Îmi e dor de tine, fără de hotare,
Când amurgu-și scaldă roșul într-un val,
Vreau luna pătrată, fără amânare
Calul alb din basme și-un sărut oval.
Stau îmbălsămate, șoaptele nespuse
Asfințituri calde, gri sau violet
Îmi arată drumuri, încă neapuse
Și-mi dezbracă-n taină visul ,incomplet...
31 martie 2009
012.348
0
NV