Poezie
Fanteziile unui spectator
fără amânare
1 min lectură·
Mediu
Se deșiră clipe, se destramă anii,
Sunt tot mai bogată, am un nor în plus,
Este primăvară, înfloresc platanii,
Minus este numai, tot ce nu s-a spus.
Mă încurcă ziua, fără de culoare
Mă înghite noaptea, fără niciun sens
În clepsidre moarte, ca-ntr-o hibernare
Zace doar nisipul, straniu, ne-nțeles...
Îmi e dor de tine, fără de hotare,
Când amurgu-și scaldă roșul într-un val,
Vreau luna pătrată, fără amânare
Calul alb din basme și-un sărut oval.
Stau îmbălsămate, șoaptele nespuse
Asfințituri calde, gri sau violet
Îmi arată drumuri, încă neapuse
Și-mi dezbracă-n taină visul ,incomplet...
31 martie 2009
012.359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Constantin. “Fanteziile unui spectator.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-constantin/poezie/1832121/fanteziile-unui-spectatorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Versuri pline de imaginație, inspirație, dar mai ales de acea profunzime în care \"Stau îmbălsămate, șoaptele nespuse\". Este parcă mai mult decât cuvânt. Este spirit și lumină aici.
0
