Poezie
Regret
mă duc, deși e mai
1 min lectură·
Mediu
Și iată este mai
și nu ți-am scris,
au înflorit leandrii
între noi,
ne scutură miresme-n
calde ploi,
pe fiecare harpă
câte-un vis.
E cerul roz cu alb
de parcă-a nins
cu amăgiri cântate
de culori,
șiraguri lungi
de insomnii și nori
ne-apropie
și-aproape că ne-au prins.
Îți desenez
cu pene de ibis
cum furișăm
din moarte sărbători,
iar dintre ape,
plauri migratori
ne-aruncă
din plutire-nspre abis.
Se-ntrec fantome
într-un nedescris
periplu
cu furtuni și meteori,
de-a lungul vieții
dată de trei ori,
din dragoste
sau poate din plictis
mă duc,
deși e mai,
și nu ți-am scris...
002188
0