Nestăpânite, fluturând...

Ce-ai vrut să faci cu mine, când m-ai așezat în ochiul stâng și pleoapă umedă de vânt m-a-nchis în tine, despicând... retina-nfiptă în mirări, în globul zbaterilor surde, incendiind pe la penumbre distorsionate întrebări ale-ntâmplărilor de-atunci, când îmi simțeai pe dinăuntru amprenta ce-o lăsa sărutul pe umeri goi, ca niște stânci. Mai simt și-acum pe trup arzând, jăraticul din mâini flămânde agonizând în cercuri nude și înălțându-mi rând pe rând celulele, la rang de stele, și țintuite-n bolți de palme, extaz ce nu-ncăpea în rame, nestăpânite doruri grele. Am să te dor...abandonând și încurcându-mă în sensuri, în derapante înțelesuri ce-ai vrut să faci cu mine, când...?