Călin Sămărghițan

Stau în mijlocul patului patul e-n mijlocul camerei camera în mijlocul universului boala mea e o cerșetoare la porțile frigului o nenorocită învelită-n pături din cartier pașii noștri îngrașă

Între tapițerii călătoare și aromă de ghimbir ai plecat. În urmă o gară pustie auzea: să scrii, să nu te lași pe tânjeală. Între ceaiuri perfecte, între șinele paralele ducând tot mai departe

Gândul de ieri s-a proptit în zid și așteaptă; parc-ar fi un bețiv, parc-ar fi o cocotă, îl privește umbra dinspre spatele soarelui, îl privește toamna dinspre frunze. Respirația

Lumina era aceeași, mișcarea umbrelor zilei era la fel, oamenii gândeau că nimic nu se schimbase... iar mersul tău aidoma amintirii, săpa adânci dureri în asfalt.

Trunchiul copacului din care am răsărit era un fluviu de muguri suflarea vântului care m-a răpus era un năvod de pescar.

Vine o zi vineo zi, să ştii, când va fi mâine, spunea. Vine o zi când toată aşteptarea se va fi terminat. O zi când va începe totul fără ca nimic să se fi sfârşit. A fost o noapte a cuţitelor

Când amintiri trec în departe, întotdeauna rămâne o inimă singură, un ochi întors spre-napoi, ca o aripă ce vrea să sape din urmă un aer zburat.

Þi-am promis moartea mea ca o hârtie aruncată din turn, ca un cearceaf alb în vânt. Murim, Francesca și nu știm că murim. Va trece o seară, o zi, apoi o generație. Ocolim mereu același

traducere din Sohrab Sepehri (1928 - 1980) În acest întuneric mă gândesc la un miel luminos păscând iarba singurătății mele. În acest întuneric îmi simt brațele-ntinse sub stropii acelei

"Bohemian Flow art & pub" s-a dovedit o gazdă pe măsura așteptărilor noastre. Subsolul din Piața Mică nr. 26 (sub Muzeul primei farmacii din țară) ne-a primit cu generozitate, iar Mihai Neguș,

Urechea va pătrunde cuvântul durutului cântec, atunci numai atunci când drumul va fi fost străbătut îți vei vedea așteptarea rostuind zilele tale ce vor veni. În chiar ziua aceea când brusc

Colecționarul de ape a venit în oraș. Amforele lui poartă chipul unui pământ ce-a fost odată urcat în oameni. Colecționarul de ape le înșiră, așa, pe marginea drumului, ca să le poți

Colecționara de ape a venit în oraș. Ea preschimbă apele în fluturi, sau le preschimbă în furtuni de argint. Întreabă de cei cărora le e sete, ca să adulmece, și să sape fântâni, pentru

Creșteau în somn creșteau în ochi creșteau în fața soarelui, iar umbra lor prindea rădăcini. Și trăgeau tot pământul după ei ca să-L vadă.