Presă
Două lansări de carte la Serile Artgotice
Expoziția de poezie
1 min lectură·
Mediu
"Expoziția de poezie" a lunii aprilie este gazda unei duble lansări de carte:
Carmena Ciumărneanu: Lupii se vând la preț dublu, Editura Dacia XXI
Alice Valeria Micu: Mecanica sufletelor, Editura Brumar
Marți, 3 aprilie, ora 19.00
La Bohemian Flow art&pub, Piața Mică nr. 26, Sibiu.
Carmena Ciumărneanu s-a născut în 27 decembrie 1974, în Buciumi și lucrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău ca grefier. Debutul literar l-a avut la revista "Vama literara", numarul 1 din 2011, cu un grupaj de 7 poeme. Din activitatea sa literară menționăm colaborările cu revista "Steaua" din Cluj și revista "Caiete Silvane".
Alice Valeria Micu a debutat publicistic în perioada liceului, în revista "Familia" din Oradea. "Mecanica Sufletelor" cuprinde șase grupaje lirice, cu peste 60 de poeme, ale căror teme abordate sunt erosul, iubirea, timpul, religia și moartea. Primele texte din volum au fost publicate la începutul anului, în numărul din februarie al revistei "Caiete Silvane".
027.773
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Călin Sămărghițan
- Tip
- Presă
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Călin Sămărghițan. “Două lansări de carte la Serile Artgotice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/presa/14004176/doua-lansari-de-carte-la-serile-artgoticeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSNo, te-ai pixat! Mai bine vii pe jos pentru o partidă de go.
Ai văzut că-s din "Zălau". Acolo m-a [cenzurat] armata și pe dealurile lor am păscut iarbă când îmi era foame.
Ui, C.C.!
lupii se vând la preț dublu
(dedicată tatălui meu)
"în fiecare vineri tatăl meu se ridică din trup și se-ntoarce
a doua zi târziu cu genunchii îngropați în aer
(mama îl așteaptă cu pâine și vin într-un colț
de unde vede fântâna pe care tata a secat-o de curând
să-ncapă pielea lupului ucis)
cândva credeam că tata e un Dumnezeu mai mic
pe care-L am întotdeauna la-ndemână
că pot să-i spun toate lucrurile care mi se întâmplă
atunci când răspund la telefon
că-L pot desena ca pe un șarpe tatuat pe
sânii mamei veninul Lui să-mi fie lapte
că-mi pot sprijini urechea de pieptul Lui
s-ascult ora exactă atunci când nu am ceas
lipită de carnea Lui să mă nasc a doua oară
din iarba portocalie care crește înlăuntrul lui
de fiecare dată când o cere pe mama în căsătorie
anatomie și absint
(nu am știut niciodată de ce
îmi punea monede albe pe ochi în somn)
în fiecare vineri genunchii mei se înnegresc
și mi se rupe câte-o coastă
în fiecare vineri mă-ntreb dacă nu cumva
pielea mea e pielea lupului ucis de tata
dacă nu cumva pielea aceea s-a umplut
de apa secată din fântână și m-a-mbrăcat pe mine
(în fiecare zi de vineri mi-e foame de vin și sete de pâine)
în ce prăpastie mi-ai aruncat, Doamne, mărul
vezi Tu, eu am doar degete și toate 11 le-am întors spre Tine"
Și ceva mai "strâmt":
lucruri împerecheate
Dumnezeul dumnezeirii.
nimic mai rece și mai înalt decât spinul
sângerând
și tu respirând lumină înlăuntrul meu
pentru totdeauna
țipetele nașterii
(corbi transfigurând corbi)
deasupra cordonului ombilical
nisipul alăptând o viperă prin talpa piciorului
cinci
cinci axe
o singură rotație
scările care duc spre lotuși sunt diforme
Încă un minifragment (din "Autoportret") care mie mi-a plăcut foarte mult:
"cel ce nu aude [...]
curge prin mine ca un sânge frenetic
ca o greșeală zidită ca un noroi de alamă"
În ceea ce o privește pe Alice, am mers pe mâna lui Suciu și a sălăjenilor.
Important e să știi că n-am murit.
Ai văzut că-s din "Zălau". Acolo m-a [cenzurat] armata și pe dealurile lor am păscut iarbă când îmi era foame.
Ui, C.C.!
lupii se vând la preț dublu
(dedicată tatălui meu)
"în fiecare vineri tatăl meu se ridică din trup și se-ntoarce
a doua zi târziu cu genunchii îngropați în aer
(mama îl așteaptă cu pâine și vin într-un colț
de unde vede fântâna pe care tata a secat-o de curând
să-ncapă pielea lupului ucis)
cândva credeam că tata e un Dumnezeu mai mic
pe care-L am întotdeauna la-ndemână
că pot să-i spun toate lucrurile care mi se întâmplă
atunci când răspund la telefon
că-L pot desena ca pe un șarpe tatuat pe
sânii mamei veninul Lui să-mi fie lapte
că-mi pot sprijini urechea de pieptul Lui
s-ascult ora exactă atunci când nu am ceas
lipită de carnea Lui să mă nasc a doua oară
din iarba portocalie care crește înlăuntrul lui
de fiecare dată când o cere pe mama în căsătorie
anatomie și absint
(nu am știut niciodată de ce
îmi punea monede albe pe ochi în somn)
în fiecare vineri genunchii mei se înnegresc
și mi se rupe câte-o coastă
în fiecare vineri mă-ntreb dacă nu cumva
pielea mea e pielea lupului ucis de tata
dacă nu cumva pielea aceea s-a umplut
de apa secată din fântână și m-a-mbrăcat pe mine
(în fiecare zi de vineri mi-e foame de vin și sete de pâine)
în ce prăpastie mi-ai aruncat, Doamne, mărul
vezi Tu, eu am doar degete și toate 11 le-am întors spre Tine"
Și ceva mai "strâmt":
lucruri împerecheate
Dumnezeul dumnezeirii.
nimic mai rece și mai înalt decât spinul
sângerând
și tu respirând lumină înlăuntrul meu
pentru totdeauna
țipetele nașterii
(corbi transfigurând corbi)
deasupra cordonului ombilical
nisipul alăptând o viperă prin talpa piciorului
cinci
cinci axe
o singură rotație
scările care duc spre lotuși sunt diforme
Încă un minifragment (din "Autoportret") care mie mi-a plăcut foarte mult:
"cel ce nu aude [...]
curge prin mine ca un sânge frenetic
ca o greșeală zidită ca un noroi de alamă"
În ceea ce o privește pe Alice, am mers pe mâna lui Suciu și a sălăjenilor.
Important e să știi că n-am murit.
0
citează-ne și nouă trei cuvinte carmenic-aliceene.
venim și pe jos, pe onoarea mea!