Poezie
Cai în livezi
1 min lectură·
Mediu
Gândul de ieri
s-a proptit în zid
și așteaptă;
parc-ar fi un bețiv,
parc-ar fi o cocotă,
îl privește umbra
dinspre spatele soarelui,
îl privește toamna
dinspre frunze.
Respirația blocată
de tropăitul cailor ieșind din livezi.
Cuvintele aruncate nu
le mai poți lua înapoi,
atârnă în fire albastre și gri,
atârnă direct din aorta
părăsită de sânge.
Dau ceasul înapoi cu o oră,
dau viața înapoi cu un anotimp,
frunzele uscate hăituite de vânt
se-ascund prin unghere.
Aruncă-mă înspre somnul
de toamnă,
caii ies tropăind din livezi,
la masă
smochine uscate.
044.646
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Călin Sămărghițan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Călin Sămărghițan. “Cai în livezi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/poezie/1769393/cai-in-liveziComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMIMioana matei✓din care \"caii ies tropăind\"...e mult *pretins* adevăr aici... la masa din somn... \"smochine uscate\"...
0
ACin \"Cai in livezi\", Calin Samarghitean intreprinde un act de sintetizare si selectare a experientei sale umane in demersul liric de a transfigura un fragment al realitatii in imagine poetica; metaforizarea si verbalizarea asigura intelegerea semnificatiilor reamintirii unor stari si fapte legate intre ele prin fire emotionale
*
daca gandul, cuvintele, trairile subiective sunt pastrate in tainice unghere sufletesti, eul liric sugereaza nota de traditional a existentei umane, intr-un sens suprafiresc, prin reintoarcerea in timpul trecut:
\"Dau ceasul înapoi cu o oră,
dau viața înapoi cu un anotimp,
frunzele uscate hăituite de vânt\"
*
delimitand spatiul terestru de cel al ideilor, poetul suspenda miscarea: \"Gândul de ieri/s-a proptit în zid/și așteaptă\" pentru a face loc unor noi cautari de sine, convins de nevoia reluarii demersului cognitiv; \"calul\" este si ramane principala metafora a regenerarii naturii spirituale a fiintei
aprecieri,
amalia
*
daca gandul, cuvintele, trairile subiective sunt pastrate in tainice unghere sufletesti, eul liric sugereaza nota de traditional a existentei umane, intr-un sens suprafiresc, prin reintoarcerea in timpul trecut:
\"Dau ceasul înapoi cu o oră,
dau viața înapoi cu un anotimp,
frunzele uscate hăituite de vânt\"
*
delimitand spatiul terestru de cel al ideilor, poetul suspenda miscarea: \"Gândul de ieri/s-a proptit în zid/și așteaptă\" pentru a face loc unor noi cautari de sine, convins de nevoia reluarii demersului cognitiv; \"calul\" este si ramane principala metafora a regenerarii naturii spirituale a fiintei
aprecieri,
amalia
0
CSEu nu știu ce să spun. E ca și cum m-aș privi pe mine însumi cu ochii altcuiva. Și nu sunt obișnuit cu asta. Ca și cum aș privi pe furiș. Mulțumesc, Ioana și Amalia, pentru atenție și mai ales pentru efort.
0
TDun poem plăcut
îndeosebi finalul
\"Aruncă-mă înspre somnul
de toamnă,
caii ies tropăind din livezi,
la masă
smochine uscate.\"
citit cu plăcere
un text bun
cu sinceritate,
teodor dume,
îndeosebi finalul
\"Aruncă-mă înspre somnul
de toamnă,
caii ies tropăind din livezi,
la masă
smochine uscate.\"
citit cu plăcere
un text bun
cu sinceritate,
teodor dume,
0