Colecționara de ape

in care apa e un fel de *liant*...singurul in stare sa creeze din pamant...forme...un poem foarte profund (cred eu), calin!...ca...multe altele...

Un poem aparte.
Ceea ce rupe ritmul întregului peisaj metaforic este \"ca să le plimbe, așa,
/pe la nas\" ...Expresia taie din incantație.
E doar părere la care aș dori să te gândești...

Marius, mulțumesc pentru păreri și remarcare. Ioana, într-adevăr am vrut sensuri pe apă, pământ, amforă, femeie. Forma de colecție a apei din amforă. Marina, ai dreptate, mă gândesc să schimb, poezia va intra în volumul la care lucrez. De aceea m-am apucat să le refac pe unele. Îmi prinde bine corecția. Aștept chiar sugestii, mai ales din partea ta.

O să țin cont de percepția ta Marius, și mă voi mai învârti în jurul ei. Ultima strofă e un adaos recent și dacă ți-a \"sunat\", o să schimb atunci, în spiritul ei. Va dispărea, astfel, sensul distonant Marinei. O să rămână amprenta voastră, că intră la publicare. A fost și scopul postării ei aici, să văd reacțiile. Voi mai aduce și alte poezii.

Un mic \"chef d\'oeuvre\", o bijuterie,
pe care o să o adaug la colecția de fluturi ai raiului, în modestele-mi traduceri.

\"Săpând mereu fântâni interioare, am ajuns la izvoarele artei.
Arta e tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte\", spunea maestrul Brâncuși.(citez din memorie).
Cred că maestrul Călin a ajuns și el la aceste surse binecuvântate, din care oferă și cititorilor săi apa aceasta bună pentru suflet.

Virginia, deși fântânile încep să dispară una câte una, eu nu scap de imaginea lor. Comparația de care spui mă depășește, desigur, căci Brâncuși era un mare poet. Dar să ne citim și să ne adunăm. Când am scris prima variantă, am crezut că am ajuns la acele surse de care spui, acum îmi dau seama că nu. Acum cred iarăși că am ajuns, când îmi voi da seama că nu? C. de S.

citeam la întâmplare...
apoi am dat de colecționara de ape. titlul m-a atras. și am intrat...
da, e un text curat în care se vede, pentru o clipă doar, adâncul... pentru că eu despre adâncuri am citit aici. firește, un mod de a vedea, unul din multe...
apele- fluturi// apele-fluturi de argint... Pe care-i găsești dincolo, într-o altă lume, dincolo de fântâni, acolo, în adânc. :)
\"amforele curbate\" este o metaforă deosebită. pentru că o poți apuca de toarte și fugi, cu trupul ei din fluturi de argint, din ape, din orice, orișiunde...
un text care mi-a plăcut pentru atmosfera creată, pentru simplitatea și liniștea sugerată.
- e un cuvânt care spune totuși prea multe aici. și taie puțin din din \"ascunzișuri\". acel \"ascunsul\" mi se pare că explică prea mult.
În amforele
curbate
îi ghicești
trupul
eu, cel puțin, așa am citit
în fine,
plăcut

alex